2 Martie (70)

Nu vă temeți de cei ce ucid trupul dar care nu pot ucide sufletul; ci temeți-vă, mai degrabă de Cel ce poate să piardă și sufletul și trupul în Gheenă. – Matei 10:28

 

Întrebarea de discuție este acuma pusă clar înaintea ochilor fiecărui membru din rămășiță și asupra acestei întrebări nu poate exista nici cea mai mică îndoială. Fiecine care aparține rămășiței trebuie să privească în fața acestei întrebări de discuție, curajos și cu încredere. Moise a profețit că Iehova va ridica un alt profet a cărui umbră era Moise. Petru a repetat această profeție când scurt timp după Rusalii, a predicat în Templu, și ea se împlinește în prezent, pe când Domnul Isus Christos, mai marele Moise se află în Templu. Membrii clasei Templului au răspunderea să asculte de El. Neascultarea ar înseamnă nimicirea lor, precum declară apostolul Petru: „Și se va întâmplă că tot sufletul care nu va asculta de acel profet, se va stârpi din popor.” - V. 15. 12. 33

2 MARTIE

Pe lângă acestea, frații mei, câte sunt adevărate, câte sunt respectuoase ... la acestea să vă gândiți. — Fil. 4:8.

Cine are atragere de inimă pentru neadevăr, pentru exagerare, acela mai  mult sau mai puțin se murdărește pe sine. Cine însă își curățește cugetele și înconjură exagerările, acela în măsură potrivită își curățește sufletul și caracterul întreg. Nu e destul ca numai siguranța lucrurilor adevărate s-o avem, ci trebuie să le și mărturisim și să înțelegem că în ce grad sunt ele cinstite și nobile. Căci cu toate că Domnul a acoperit trăsăturile josnice ale caracterului nostru, și în mod definitiv vrea să le ascundă prin meritul său, totuși noi nu putem simpatiza cu starea noastră decăzută, ci dincontră, trebuie să dorim adevărata nobleță și cea mai ideală, cea mai înaltă demnitate în inimă, în gândurile și în toate legăturile noastre cu Dumnezeu și cu semenii noștri, — Z. '03-9.

 

1 Martie (7)

Nebucadnețar, împăratul, către toate popoarele, neamurile, oameni de toate limbile care locuiesc pe tot pământul: Să aveți multă pace! – Daniel 4:1

 

Christos Isus, Marele Profet și Mai Mare Împărat decât Nebucadnețar, lasă să ajungă proclamațiunea Sa la „toate popoarele”, ce înseamnă, din principiu, pe oamenii de pe pământ, care ca urmașii Lui, își păstrează neprihănirea față de Iehova; afară de această clasă Ionadab, care cuprinde pe toți oamenii cu bun simț care doresc să cunoască și să facă voia Dumnezeului Atotputernic. În ea se cuprinde și clasa „oilor”, care caută să facă bine altora deoarece ei cred că aceștia sunt servii Dumnezeului Atotputernic și a Fiului Său iubit. Se mai face indicație aici și la urmașii credincioși ai Domnului Isus Christos, care, în calitate de martori ai lui Iehova, duc mesajul sau proclamațiunea tuturor altora care au urechi de auzit. Ei sunt solii păcii și ei vorbesc cu cuvintele Domnului lor: „Pacea să vă fie înmulțită.” – V. Mai 1934.

1 MARTIE

Și pacea lui Dumnezeu, care întrece toată înțelegerea, va păzi inimile și cugetele voastre în Christos Isus. — Fil. 4:7.

Nu de pacea noastră e vorba aici, ci de pacea lui Dumnezeu — de acea pace care coboară asupra noastră din gândirea la puterea și bunătatea lui Dumnezeu, din convingerea că Dumnezeu ne ține cu mâna sa ca pe fiii săi. Această pace este ca un păzitor care totdeauna stă lângă noi ca să depărteze toată frica neliniștitoare și tot gândul potrivnic. Ea ajută pe creștini să-și păstreze în inimă pacea, prietenia și legământul cu Dumnezeu; păzește mintea și facultatea lor de gândire, îi învață și liniștește cu privire la puterea, înțelepciunea și iubirea lui Dumnezeu. — Z. '103-8.

 

28 Februarie (238)

Le voi ridica ... un prooroc ca tine, voi pune cuvintele Mele în gura Lui și El le va spune tot ce-i voi porunci Eu. – 5 Moise 18:18

 

Profeția aceasta corespunde întocmai venirii Domnului la Templu și strângerii poporului lui Dumnezeu la El, ceea ce s-a întâmplat în anul 1918 d. Chr. De atunci, Christos Isus, marele Profet a învățat și a lămurit pe clasa Templului și astfel i-a făcut clar de înțeles îndeosebi înțelesul numelui „Iehova” și i-a arătat că în chestiunea discutabilă Numele Iehova este de cea mai mare importanță și că lucrarea cea mai însemnată este justificarea acestui Nume. Iehova a pus cuvintele Sale în gura Domnului Isus Christos și acest mare Profet a instruit și a lămurit pe aceia cari fac parte din clasa celor unși. Toate faptele dovedesc fără îndoială, că împlinirea mai mare a profeției începe deodată cu venirea lui Christos Isus la Templul lui Iehova. – V. 15. 7 . 33.

28 FEBRUARIE

Nu vă îngrijorați de nimic, ci în orice lucru prin rugă și rugăciune cu mulțumită să se facă cunoscute cererile voastre către Dumnezeu. — Fil 4:6

Se poate pune întrebarea: oare de ce nu ne dă Dumnezeu lucrurile de care avem lipsă fără să trebuiască a ne ruga pentru ele și a grăbi împlinirea promisiunii lui? Negreșit pentru aceea, că mai întâi trebuie să ajungem la o stare de inimă potrivită, prin care putem dobândi îndurările sale și putem trage folos din ele. Dar chiar și atunci trebuie să recunoaștem, că îngrijirea sa pentru noi nici acum nu o prețuim cum se cuvine. Ba e posibil ca în momentul rugăciunii și a mulțumirii noastre poate că nici jumătate din cauzele ce ne îndatorează la recunoștință nu le luăm în seamă. De aceste ne aducem aminte numai mai târziu și pe încetul, când învățăm a ne cunoaște după adevărata noastră valoare. — Z. '03-8.

27 Februarie (148)

Iată că vrăjmașii Tăi se frământă ... Veniți, zic ei, să-i nimicim din mijlocul neamurilor, ca să nu se mai pomenească numele lui Izrael. – Psalm 83:2,4

 

Faptele dovedesc peste orice îndoială că sistemul religios papal, sistemul religios protestant, „servul rău” sau clasa „omului fărădelegii” și toate celelalte așezăminte ale organizațiunii comerciale ale lui Satan au făcut un complot contra clasei servului credincios al lui Iehova. Satan știe că clasa credincioasă a servului este reprezentanta lui Dumnezeu și sunt membrii destinați ai națiunii noi. Pentru aceasta caută Satan să-i împiedice să devină o națiune. Aceasta este o dovadă mai departe, pe lângă aceea că martorii lui Iehova posed aprobarea Sa, și că toate religiile, toate cari stau în serviciul lui și toate celelalte unelte cari combat lucrarea de vestire a mărturiei  despre Împărăție, sunt o organizațiune comercială care activează sub influența ademenitoare a lui Satan pentru a aduce batjocură pe Numele lui Iehova și pentru a abate pe mulți de către El. – V. Aprilie 1934.

27 FEBRUARIE

Blândețea voastră să fie cunoscută de toți oamenii. — Filip. 4:5.

Cuvântul grecesc a textului tradus „blândețea” arată moderație și executarea nu prea aspră a drepturilor noastre. Mila și blândețea în adevăr sunt calități care se cer de la toți care vreau să fie membrii în corpul Domnului. Să avem de regulă credință în toate faptele ce le pretinde dreptatea de la noi, și milostivire în toate pretențiunile noastre drepte față de alții — după putință. Numai așa putem fi copiii Tatălui ceresc, care e blând și milos și față de cei nemulțumiți. — Z. '03-7.

26 Februarie (95)

De aceea, iată, îi voi face de astă-dată să cunoască, îi voi face să cunoască mâna Mea și puterea Mea; și vor cunoaște că Numele Meu este Iehova. – Ieremia 16:21

 

Intervalul de timp de la 1914 până la dispariția desăvârșită a organizațiunii lui Satan, în mod nimerit se poate semnala ca un timp de strâmtorare. Nu este just a spune că Armaghedonul a început deja și că numai partea cea mai groaznică se mai așteaptă. Este mare deosebire între strâmtorarea în care se află astăzi lumea și între războiul Armaghedonului, bătălia zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic. Iehova nu are nici un amestec cu strâmtorarea din prezent. Atunci când va interveni El în privința aceasta, se va întâmpla cu o așa mare putere, încât nu va exista nici un motiv de a fi în îndoială despre faptul că strâmtorarea vine de la El și că cine este răspunzător pentru ea. Atunci toți vor ști că Iehova este Dumnezeu și că El este Cel Prea Înalt și Cel Atotputernic. Pentru aceasta a lăsat pe profetul Său Ezechil să repete atât de des: „Ei vor cunoaște că Eu sunt Iehova.” – V. 15. 5. 33.

26 FEBRUARIE

Bucurați-vă în Domnul totdeauna; și iar voi zice: bucurați-vă. — Fil. 4:4.

Sub condițiunile presente nefavorabile, nu se poate aștepta ca împrejurările pe din afară, din punctul de vedere natural, să fie totdeauna potrivite pentru bucurie. Acei ce voiesc să se bucure totdeauna în Domnul, trebue să aibă credință puternică în el — confidență, speranță, iubire. Această bucurie nu e zgomotoasă, și nici contrariul. Ea însemnează seninătate, fericire, pacea inimii, veselia sau plăcerea sufletului, și nu e de trebuință să fie o demonstrare zgomotoasă, cum cred unii greșit. Numai cei ce totdeauna se știu îmbucura, trăiesc în apropierea nemijlocită a Domnului. Și dacă totdeauna simțesc că simt una cu Domnul, că ocrotirea și îngrijirea lui veghează asupra lor și că făgăduința lui este sigură, atunci aceste împrejurări toate lucrează în folosul lor, ca în folosul creaturilor noi. — Z. '03-7.

25 Februarie (52)

Deschideți porțile, ca să intre neamul cel neprihănit și credincios. – Isaia 26:2

 

Cei bineplăcuți lui Iehova, Ieșurun sau clasa martorilor credincioși stau la intrarea în moștenirea lor și cântă lauda lui Iehova și spun îngerilor păzitori, cari îi păzesc  calea: „Deschideți-mi poarta neprihănirii, ca să intre neamul neprihănit, care ține legea lui Dumnezeu!” Din pricina credincioșiei și devotamentului unșilor, următoarea binecuvântare s-a rostit asupra lor: „Pe cel cu mintea ațintită spre Tine îl vei ținea într-o pace desăvârșită; da, pacea, căci se încrede în Tine. Încredeți-vă în Iehova pe vecie, căci Iehova este Stânca veacurilor.” (Isaia 26:3,4) Aceasta este în deplină armonie cu cuvintele de încurajare ale lui Isus Christos, mai marele Moise, cari se adresează azi celor credincioși: „Nu te teme turmă mică (scumpă, mică; trad. Rotherham), pentru că Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăția.”

 

25 FEBRUARIE

Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul ce iese din gura lui Dumnezeu. — Matei 4:4.

Trebuie să învățăm că viața omului nu stă numai din abundența celor ce-i sunt de lipsă spre trai, — hrană, îmbrăcăminte, etc. — ci în înțeles mai larg și mai înalt, viața se bazează pe subordonarea deplină a voinței noastre lui Dumnezeu, pe atenția încordată față de fiecare cuvânt ce iese din gura lui. Sunt de lipsă toate admonierile, toate îmbărbătările, toate promisiunile pentru dezvoltarea acelora pe care Dumnezeu i-a menit a primi viața de veci ca soți moștenitori ai Fiului său în împărăție. Prin urmare, ca învățăcei ai Domnului Isus să ne însemnăm tot mai bine cuvintele lui și să lucrăm după sfatul cuvintelor cuprinse în textul de mai sus. — Z.  '02-246, 248.

24 Februarie (71)

Niște răi așteaptă ca să mă piardă; dar eu iau aminte la învățăturile Tale. – Psalm 119:95

 

La timpul hotărât al Domnului, a dat El poporului Său o pricepere a cuvintelor referitoare la „omul fărădelegii”, care este adversarul lui Dumnezeu. Această descoperire într-adevăr are același efect asupra clasei care constituie pe acest dușman, ca și cuvintele lui Isus asupra lui Iuda, antitipul acestei clase, când Isus a zis: „Ce ai să faci, fă repede”. De la acel timp, Iuda a fost demascat clar și lămurit ca unealta lui Satan și el a lăsat să ajungă cu totul sub influența celui rău. De la clarificarea adevărului despre „omul fărădelegii”, preoții s-au pronunțat în chipul cel mai mârșav și cel mai josnic contra martorilor lui Iehova și au făcut tot ce le-a stat în putere ca să cauzeze acestor martori suferințe corporale. În aceasta au fost sprijiniți de către aceia cari au fost odinioară luminați despre scopul lui Iehova și despre cari se credea că au fost în adevăr; cu toate acestea acuma ei sunt dușmanii lui Iehova și a organizațiunii Sale. – V. 1. 5. 33

24 FEBRUARIE

Căci ceea ce era cu neputință în lege, pentru că era slabă în trup, a făcut Dumnezeu, trimițând pe Fiul său în asemănarea trupului păcătos și pentru păcat, condamnând păcatul în trup; ca dreptatea legii să se împlinească în noi, care umblăm nu după trup, ci după spirit, — Rom. 8:3, 4,

Câtă întărire și mângâiere este în aceste cuvinte! În adevăr cuvinte minunate de viață sunt acestea! Ne umplu de speranță. Dacă în loc de perfecțiunea necondiționată a trupului, Dumnezeu primește de la noi intențiile desăvârșite ale inimii — adevărat că putem avea nădejde că vom ajunge ținta pusă înainte: perfecțiunea... Noi putem umbla după spirit, deși în ce privește corpul nostru muritor, nu putem ajunge până la spirit; intențiile deci ne pot fi desăvârșite. Și chiar aceasta o caută Tatăl nostru ceresc în noi: perfecțiunea intenției. — Z. '02-248.

23 Februarie (63)

Cuvântul Domnului a vorbit lui Ezechil, fiul lui Buzi, preotul ... ; și acolo a venit mâna Domnului peste el. – Ezechil 1:3

 

Dacă Iehova pune mâna Sa peste o creatură, atunci aceasta înseamnă că Iehova a ales pe creatura aceea și a îmbrăcat-o cu depline puteri, ca să îndeplinească anumite obligamente întru executarea scopului lui Iehova. Ezechil a avut o vedenie, despre care a zis: „Iată că o mână era întinsă spre mine și ținea o carte în chip de sul”. Sulul este un simbol al unei vești sau mărturii al lui Iehova; și faptul că este într-o mână, arată simbolic: Vestea aceasta se dă de puterea sau spiritul lui Iehova și acesta este felul Său de a o face de cunoscut. „Mâna lui Iehova” peste profetul Său înseamnă, fără îndoială, că Iehova întinde creaturii Sale milă dumnezeiască și o împuternicește ca să-L reprezinte și să-i transmită mărturia. Aceasta a făcut-o prin Christos Isus care este unealta Sa principală sau mâna Sa dreaptă întru executarea scopului Său. – V. 15. 6. 33.

23 FEBRUARIE

Invăța-te-voi, și-ți voi arăta calea în care să umbli; cu ochiul meu te voi învăța. — Psalm 32:8.

Una din învățăturile cele mai însemnate pentru creștini este că în toate lucrurile vieții să aștepte conducerea de la Dumnezeu. Niciodată să nu înceapă la ceva, fie lucrurile vieții acesteia, fie cele spirituale, fără a-și da silința să afle voia lui Dumnezeu cu privire la aceasta... Noi toți înaintăm spre Canaan și trebuie să știm că încă altfel de experiențe ne așteaptă prin care trebuie să trecem, înainte de-a ajunge la moștenirea făgăduințelor. Învățătura spune că imediat și necondiționat să ne supunem conducerii Domnului nu nemulțumitori ci chiar cu plăcere. Asta însă numai de la aceia se poate aștepta, care au tras învățături din experiențele de mai înainte și mai ales învățămintele credinței și încrederii în bunătatea, credincioșia și puterea Domnului. — Z. '02-251, 249

22 Februarie (286)

De la vremea când va înceta jertfa necurmată și de când se va așeza urâciunea pustiirii, vor mai fi o mie două sute nouăzeci de zile. – Daniel 12:11

 

Desființarea jertfei necurmate de către a șaptea stăpânire mondială s-a întâmplat în primăvara anului 1918, și Liga Națiunilor, „urâciunea pustiirii” a fost întemeiată pe la sfârșitul lunii Ianuarie 1919. Data mai din urmă indică deci începutul celor 1290 de zile sau trei ani și șapte luni. Dacă deci de la acest punct socotim trei ani și șapte luni, atunci sfârșitul acestui period va ajunge în mod învederat la începutul lui Septembrie 1922. La timpul declarat mai pe urmă a vestit poporul credincios al lui Dumnezeu prezența Regelui în Templu și aceasta s-a întâmplat printr-o rezoluțiune, prin care s-a vestit în public că Iehova este singurul adevărat Dumnezeu și Isus Christos este Împăratul, că Împărăția a sosit și că Liga Națiunilor este o iscodire a Diavolului. – V. 15. 9. 33.

 

22 FEBRUARIE

Fără zgârcenie fie purtarea voastră; să fiți îndestulați cu cele ce aveți — Evrei 13:5.

Rugăciunile egoiste costă mult. Mulți din cei ce se roagă egoist au dobândit bogăție, dar au pierdut adevărul și slujba lui. Unii au primit sănătate, dar în căutarea ei s-au expus la încercări cu mult mai grele ca boala. Alții și-au recăpătat din gura morții pe iubiții lor ca apoi să dorească, că mai bine de nu le-ar fi ascultat Dumnezeu rugăciunea; sau de-ar fi ascultat înțelepciunea de sus și se fie primit rânduiala purtătoare de grijă a lui Dumnezeu cu credință, evlavie și mulțumire!? Creștinul să se folosească, în mod cuminte, numai de lucrurile de care este vrednic, și să primească toate cu recunoștință ca dar de la Dumnezeu. Mai bine să se roage pentru daruri spirituale, și între altele pentru răbdare pașnică și îndestularea inimii. — Z. '02-250.

21 Februarie (225)

Să mi se umple gura de laudele tale și-n fiecare zi să Te slăvească! – Psalm 71:8

 

Cuvintele lui Isus Christos au întotdeauna scopul ca să cinstească Numele lui Iehova. Când Isus era pe pământ nu a voit să vorbească nimic afară de calitatea Lui de unealtă a Tatălui Său și anume spre preamărirea Lui. Învățăturile Sale țintesc necontenit la cuvioșie, adică servesc totdeauna spre justificarea  Cuvântului și Numelui lui Iehova, ce dovedește că ele arată la o cale de neprihănire deplină. Există unii care cârtesc cu amar contra rămășiței, combat lucrarea clasei servului Domnului, adică vestirea mesajului Împărăției și astfel au lepădat cuvintele lui Isus, că această Evanghelie a Împărăției trebuie să fie propovăduită tuturor neamurilor ca o mărturie. Atari își închipuie că câștigul lor egoist câștigat prin persoana lor, ar fi cuvioșie. Atari evident că sunt mânați de o dorință după câștig personal, în loc de dorința de a lua parte la justificarea Numelui lui Iehova. – V. Aprilie 34.

 

21 FEBRUARIE

Căci stânca mea și cetatea mea ești; deci pentru numele tău îndreaptă-mă, și condu-mă.— Psalm 31:4.

După ce Domnul ne-a făcut parte de anumite învățături și experiențe, din care unele au ajuns la noi în împrejurări bune și liniștite, procedeul adesea se schimbă și manifestările îndurării Domnului duc la întreruperea acestor împrejurări favorabile — și totuși în unele privințe nefavorabile — și produc stări noi. Nu se cuvine adevăratului credincios ca la astfel de ocazii să murmure sau să se plângă, sau să fie alegător. Din contră, trebuie să aștepte conducerea Domnului. Dacă ști deosebi îndrumarea dumnezeiască, chiar dacă prin ea ajunge în stare de pustiu, mai puțin de dorit decât aceea în care se afla mai înainte, trebuie să urmeze fără șovăială conducerea Domnului, cântând cântecul credinței și al încrederii.— Z. '02-249.

20 Februarie (10)

Și copii lui Izrael au făcut întocmai după toate poruncile, pe cari le dăduse lui Moise Iehova. Așa tăbărau ei după steagurile lor. – 4 Moise 2:34

 

Moise a organizat pe Izraeliți într-o oaste militară și i-a condus în marș afară din Egipt. Christos Isus, mai marele Moise a concentrat oastea lui Iehova pe muntele Sion. Acolo îl urmează organizațiunea Lui credincioasă în cauza Lui dreaptă. Lucrările acestor credincioși trebuie să fie drepte și curate, dacă doresc să rămână în organizațiunea Domnului. Indiferență, nepăsare și neglijarea datoriei, va caracteriza pe acela ca neascultător și neascultarea înseamnă nimicire.  În armata Domnului, niciunul din credincioși nu-și permite nici măcar cugetul de a face vre-un compromis cu dușmanul. Lupta finală definitivă stă chiar înaintea noastră și lupta aceasta va justifica Numele lui Iehova. Mai marele Moise poruncește acuma secției pământene a oastei Sale de pe pământ ca să laude pe Iehova cu glas tare, în vreme ce vestesc sentința Lui împotriva organizațiunei lui Satan. – V. 15. 7. 33.

20 FEBRUARIE

De se pare cuiva între voi a fi religios, și nu-și frânează limba, ci-și înșeală inima, slujirea acesta este deșartă. — Iacob 1:26.

Deoarece limba e vânzătoarea inimii, și deoarece „gura din plinul inimii vorbește”, limba, care vorbește nesăbuit, invidios, egoist, amar, trufaș, defăimător, arogant, dovedește că inima din a cărei plin curge cuvântul, este necurată și, dureros, lipsită de sfințenie și spiritul lui Christos. În acest caz, la orice grad al religiozității am fi ajuns, este zadarnic, căci inima nu este pocăită și nu e potrivită pentru mântuire. Dar medicul bun ne-a arătat contra veniturile veninului acele leacuri care, dacă le luăm după îndrumare, îndulcesc și vindecă inima amărâtă. — Z. '99-215.

19 Februarie (130)

Aleși după știința mai dinainte a lui Dumnezeu, Tatăl, prin sfințirea lucrată de Duhul. – 1 Petru 1:2

 

Oastea celor aleși constă din Christos Isus și membrii corpului Său, care toți împreună își păstrează credincioșia față de Iehova și pe care Satan, din cauza aceasta, a căutat să-i nimicească. Faptul că oameni au fost aleși din lume și făcuți o parte a oastei alese și neprihănirea lor și-au păstrat-o înaintea lui Iehova, respinge afirmațiunea lui Satan și astfel deci este o justificare a Numelui lui Iehova. Această oaste de aleși a fost aleasă cu scopul ca Numele lui Iehova să fie vestit înainte de lupta finală. „Dumnezeu a cercetat mai întâi națiunile spre a lua din ele un popor pentru Numele Său.” Pe vremea când Iehova plantează cerul și întemeiează pământul și face de cunoscut că Sionul este organizațiunea Sa, aleșii trebuie să servească scopurile Sale. El acopere pe aleșii  Săi de pe pământ cu umbra mâinii Sale pentru ca să-i păzească de atacurile lui Satan. – V. 15. 5. 33.

19 FEBRUARIE

Tot este curat celor curați, iar celor necurați și necredincioși nimic nu este curat, că necurată le este atât mintea lor cât și știința de sinele a lor. Ei mărturisesc că știu pe Dumnezeu dar îl tăgăduiesc prin lucrurile lor. — Tit 1:15, 16.

Ce grozavă e starea aceasta și cât de băgător de seamă trebuie să fie poporul Domnului, că nu numai inima și mintea să și-o păstreze curată, ci și conștiința să-i rămână neatinsă și în continuă atingere cu cuvântul lui Dumnezeu. Această stare numai așa, se poate susține, dacă ne vom cerceta cu atenție și adeseori ne vom măsura cu măsura dată nouă de Dumnezeu: legea iubirii.

Eu vreau să simt cea dintâi datorință,

A stinge mândria și-a lumii dorință.

Și-ami robi voia rătăcitoare,

Năbușind a patimilor mele flacăre.                                       Z.' 99-214.

18 Februarie (292)

Veți fi urâți de toți din pricina Numelui Meu; dar cine va răbda până la sfârșit, va fi mântuit. – Matei 10:22

 

S-a întâmplat în 1918, după venirea Domnului la Templul Său, că o dușmănie amarnică a ieșit la iveală cu o deosebită asprime împotriva mesajului Împărăției și împotriva răspânditorilor mesajului. De atunci arestările și persecuțiunile martorilor lui Iehova continuă și pe lângă aceasta stăpânitorii diferitelor națiuni au dat dovadă de o ură și răutate nemaipomenită. Întrucât lucrarea de mărturie a prosperat cu putere, Satan și reprezentanții lui au combătut mai cu foc pe credincioși și i-au persecutat mult mai răutăcios. Lucrarea de mărturie trebuie să se facă în țările „creștinătății” și așa se și întâmplă; este de fapt că chiar națiunile așa zise „creștine” sunt acelea care persecută în modul cel mai mârșav pe martorii lui Iehova. Această persecuțiune va ținea până la terminarea vestirii mărturiei. – V. 15. 12. 33.

18  FEBRUARIE

Iehova, Dumnezeul vostru, vă cearcă pe voi, ca să afle dacă voi iubiți pe lehova, Dumnezeul vostru din toată inima și din tot sufletul. — 5 Moise 13:3.

Împărăția este menită și hotărâtă numai acelora, care din mila lui Dumnezeu se aseamănă cu Isus Christos în inimă, așa că iubesc pe Domnul din toată inima și din tot cugetul și pot zice: „Nu voia mea ci a ta, Doamne!” Nicio condiție, ci numai aceasta a su­punerii depline voinței Domnului ne poate face vred­nici de împărăție; căci numai aceasta înseamnă subor­donare completă și deplină iubire față de Domnul. Și să nu uităm nici aceea, că lucrurile cerești — „care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, nici la ini­mă de om n-au pătruns” — Domnul le-a pregătit nu­mai pentru cei care Îl iubesc pe El mai presus de toate. — Z. '98-40.

 17 Februarie (296)

Dacă nu te vor crede, a zis Domnul, și nu vor asculta de glasul celui dintâi semn, vor crede glasul celui de-al doilea semn. – 2 Moise 4:8

 

Iehova folosește semne și minuni pentru a pune mărturie; de aceea este scris că semnul are un glas. Expresiunea „glas” înseamnă o proclamațiune sau cuvântare. Glasul este o veste care mărturisește despre scopurile lui Iehova. Scriptura arată că Iehova la anumite vremuri a dat putere creaturilor Sale ca să facă semne și minuni și aceste semne mărturisesc despre scopurile lui Iehova, din care cei înțelepți, trag foloase. Producerea de astfel de semne nu stă în puterea oamenilor. Domnul le lămurește la timpul Său hotărât și le descopere îndeosebi poporului Său, întrucât le permite să aibă parte la îndeplinirea profeției și după aceea face de cunoscut credincioșilor însemnătatea acesteia. Aceasta servește spre întărirea credinței lor. Toată cinstea și recunoștința pentru aceasta se cuvine lui Iehova Dumnezeu și i se aduce cu bucurie. – V. 1. 6. 33.

 

17 FEBRUARIE

Luați jugul meu asupra voastră... căci jugul meu este bun și sarcina mea ușoară. — Mat. 11:29, 30.

Cei ce poartă acest jug au făgăduința cuvântu­lui dumnezeiesc, că toate împrejurările vor lucra spre binele lor; și cu cât sarcina lor este mai grea, cu cât mai mare le va fi și binecuvântarea și răsplata; cu cât mai aspre le sunt suferințele timpului prezent, cu atât mai strălucită va fi mărirea lor, cu atât mai stră­lucitor le va fi caracterul și cu atât mai cizelați și potriviți vor fi pentru împărăția cerească. Judecând din acest punct de vedere, orice sarcină este ușoară, căci jugul nostru este prețuit, bun și responsabil; e ușor și pentru aceea că Domnul însuși e cu noi în acest jug. — Z. '00-137.

16 Februarie (337)

Vai de ei! ... Au pierit într-o răscoală ca a lui Core! - Iuda 11

 

Core a pus la cale o răscoală. ( 4 Moise 16:1-35). Iehova a organizat pe Izrael așa după cum a găsit de bine și a învățat pe Moise și pe Aaron ce să facă și aceștia i-au urmat poruncile. Core s-a opus acestei orânduiri și a afirmat că are drept să facă anumite lucruri. Astfel deci s-a răsculat împotriva lui Dumnezeu. Core și tovarășii lui au pretins că ei ar fi îngrijitorii libertății lui Izrael și au stăruit asupra faptului că lucrarea lui Dumnezeu trebuie să se facă cu totul altcum decât cum a stabilit Domnul. Prin faptul că Core și consoții lui se certau cu Moise și Aaron, ei au pășit pe față contra lui Dumnezeu care a pus la cale orânduiala. Iehova a stârpit pe acești complotiști. Aceasta dovedește că „păcatul de moarte” va fi săvârșit de către aceia care intenționat nu ascultă de poruncile lui Dumnezeu, se opun lui Dumnezeu și devin dușmanii Lui. Ei se alătură lui Satan și trebuie să sufere și ei aceeași soartă cu el. – V. Martie 1934.

16 FEBRUARIE

Prin mărire și înjosire, prin defăimare și laudă; ca amăgitori însă iubitori de adevăr... nedând întru nimic nicio sminteală, ca să nu fie defăimată însăr­cinarea noastră.  — 2 Corint. 6:8, 3.

În vreme ce ne-mplinim datorințele după cele mai bune puteri ale noastre, atunci când vedem cu o­chii că binecuvântarea lui Dumnezeu planează asupra noastră și a lucrului nostru, adeseori se întâmplă că deodată vine tulburare, se ivesc împotriviri, puterile întunericului par aproape învingătoare și pentru un moment trecem ca vinovați înaintea oamenilor, și parcă și îndurarea dumnezeiască ne-ar fi părăsit. Astfel de experiențe sunt foarte folositoare, căci cu toate că cântăm:

„Mai bine a umbla cu Dumnezeu în întuneric,

Decât a merge singur in lumină“,

totuși aceasta este numai o laudă goală, până nu am trecut prin astfel de probe care să dezvolte în noi o credință, sau o încredere ca să nu ne mai lăsăm de brațul Domnului și să fim și în cele mai întunecate ceasuri liniștiți în purtarea de grijă dumnezeiască. — Z.’01:314.

15 Februarie (211)

Să nu m-ajungă piciorul celui mândru și să nu mă pună pe fugă mâna celor răi. – Psalm 36:11

 

A cugeta cineva despre sine mai presus decât se cuvine este mândrie și pricina unei purtări trufașe. Mândria este deci fructul egoismului și este contrarul opus a iubirii. Cel ce în realitate iubește pe Iehova, nu poate fi mândru. Egoismul performat în mândrie este ceea ce prin care unii au fost conduși în rândurile clasei „servului rău”. Iehova arată sfinților Săi credincioși pe nelegiuiți și lucrurile pe care aceștia le-au făptuit pe calea lor sucită, ca cei credincioși să poată evita o asemenea cale a răului. Credincioșii văd aceasta și umblă umiliți înaintea lui Dumnezeu și se roagă: „Să nu m-ajungă piciorul celui mândru”. Această rugăciune merge mână în mână cu privegherea. Credincioșii umblă prevăzători și se codesc a onora vre-o creatură și de a se ținea bogați pe sine înșiși, cu mult mai mult se cugetă ei despre sine ca despre creaturile bunătății lui Iehova. – V. 15. 3. 33

15  FEBRUARIE

Iar dacă păzește cineva cuvântul Lui, iubirea lui  Dumnezeu este într-acesta desăvârșită. — 1 loan 2:5.

Proba este ascultarea. În măsura în care prețuim și iubim cuvântul Domnului, și în măsura în care căutăm să ne conformăm cerințelor lui, în acea măsură e iubirea lui Dumnezeu desăvârșită în noi. Căci dacă am do­bândit mintea lui Christos, spiritul sfânt, spirtul lui Dumnezeu, efectul asupra noastră va fi că noi vom avea o plăcere, o iubire să ascultăm și să ne conformăm cuvântului său - după gradul capacității noa­stre. Această capacitate trebuie să crească mereu, din an în an. Și, deși nu putem spera că până la „schimbare“, când vom primi trupul nou, să putem deveni desăvârșiți, totuși spiritul înțelegerii noastre poate fi în așa strânsă legătară cu Domnul, ca prin aceasta să fie o unire continuă între noi și Domnul nostru. — Z’97-312.

14 Februarie (209)

S-a înălțat până la căpetenia oștirii, i-a smuls jertfa necurmată și i-a spurcat locul locașului său cel sfânt. – Daniel 8:11

 

Această profeție se referă la ceva ce se bazează pe jertfa de răscumpărare, izvorăște din aceasta și se adaugă mai departe, anume aducerea zilnică, necurmată a corpurilor clasei credincioase a servului lui Dumnezeu, care pun mărturie în public pentru Împărăție și pentru Numele lui Iehova. Să ținem seamă de faptul că sistemul  de domnie mondială Anglo-american, adică „creștinătatea ” în care conlucrează atât catolicii cât și protestanții, a smuls aducerea zilnică a mărturiei lui Iehova și a Împărăției Sale și astfel a aruncat la pământ pe clasa Sanctuarului; și aceasta s-a întâmplat în anul 1918. servii lui Iehova nu pot să înceteze de bunăvoie cu lucrul lor de mărturie ci trebuie să continue cu el necurmat. „Pe Tine te laud fără încetare.” – Psalm 71:6. V. 1. 9. 33.

14  FEBRUARIE

Căci din cuvintele tale vei fi îndreptățit și din cuvintele tale vei fi osândit. - Mat. 12:37.

Domnul consideră fiecare cuvânt al nostru ca și un semn din care se cunoaște inima noastră. Dacă vorbele noastre sunt de revoltă, de necredință, dure, răsfățate, neprietenoase, nepioase, necurate, Dumne­zeu ne judecă inima pe baza principiului, că „din pri­sosința inimii vorbește gura”. Natural că nu se poate ca noi fiind făpturi imperfecte, în vorbe și fapte să fim perfecți. Oricât ne-am sili să controlăm vorbele și faptele noastre, nu se poate să nu greșim în cuvânt și în fapt; totuși ținta noastră către care ne punem toată sifința să ajungem, este o stăpânire perfectă a vorbelor, înfrânându-ne limba și faptele noastre. — Z. '96-32.

13 Februarie (80)

Iată cuvintele legământului pe care a poruncit Iehova lui Moise să-l încheie cu copii lui Izrael în țara Moabului, afară de legământul pe care-l încheiase cu ei în Horeb. – 5 Moise 29:1

 

Când Iehova a confirmat legământul la muntele Horeb, poporul a fost întrebat dacă dorește să-și împlinească partea din legământ; și poporul s-a declarat gata să facă aceasta. În legământul făcut în țara Moabului poporul nu a fost din nou provocat ca să declare hotărât să facă voia lui Dumnezeu, deoarece ei s-au învoit să facă voia lui Dumnezeu încă atunci când au ieșit din Egipt. În același fel, aceia care sunt în legământ să facă voia lui Dumnezeu, la venirea Domnului Isus la Templu trebuie să se declare învoiți să primească condițiunile unui alt legământ, care de fapt este un legământ de credincioșie; și înainte ce ar păși în moștenirea  lor definitivă, trebuie să se dovedească credincioși. Legământul pentru Împărăție cuprinde o credincioșie și ascultare necurmată față de Dumnezeu și Împărăția Sa. – V. 1. 8. 33.

13  FEBRUARIE

Iubirea nu pune în socoteală răul. - 1 Corint. 13:5.

Oricine nesocotește poruncile Domnului cu privi­re la defăimările și vorbirile răuvoitoare își pune în­suși cursă, oricât ar umbla de precaut în alte afaceri. Căci omul cu inima plină de neîncredere și presupu­neri față de semenii săi este aproape să se îndoias­că și de Dumnezeu. Spiritul amărăciunii, al dosniciei, stă in luptă cu spiritul Domnului, cu spiritul iubirii. Ori unul, ori altul trebuie să învingă. Trebuie să ne eliberăm de spiritul rău, altfel murdărește făptura nouă și o face netrebnică. Dacă făptura nouă învin­ge, aceasta înseamnă că „biruitorul” a călcat și zdro­bit spiritul lumii, iar când vorbirea de rău este biruită, jumătate din lupta noastră în contra greutăților si îm­prejurărilor timpului de față este câștigată. -Z-'98-84.

12 Februarie (171)

Se cuvenea în adevăr că Acela ... care voia să ducă pe mulți fii la slavă, să desăvârșească prin suferință pe Căpetenia mântuirii lor. – Evrei 2:10

 

Ca Fiu al lui Dumnezeu, Isus era desăvârșit, însă ca unul, care totdeauna a fost un fiu ascultător Tatălui Său, nu a suferit și nu era nici un prilej ca El să sufere. El a fost făcut om desăvârșit și Iehova a voit ca El să dovedească că un om desăvârșit poate fie expus la tot felul de suferințe ce se pot închipui și totuși poate să-și păstreze neprihănirea desăvârșită față de Dumnezeu. Dacă se întâmplă aceasta, prin ea se va dovedi că Satan este mincinos și astfel ar contribui la justificarea Numelui lui Iehova. Pentru aceasta Isus a trebuit să fie expus la suferințe de tot felul și pe lângă aceasta a trebuit să fie supus Tatălui Său, ceea ce a și făcut. Dacă nu ar fi trebuit să sufere, atunci nici nu ar fi existat vre-o dovadă că și prin suferințe se va dovedi credincios. Ascultarea Lui persistentă între cele mai grozave suferințe a dovedit că provocarea lui Satan este cu totul falsă și aceasta a fost așadar o justificare a Numelui lui Iehova. – V. Februarie 1934.

12  FEBRUARIE

Iar răbdarea să fie deplină, ca să fiți desăvârșiți și întregi, în nimic având lipsă. — lacob 1:4.

Niciun pas de înaintare nu se poate face fără de-a avea virtutea îndelung-răbdării. Și nicio virtute nu e de așa mare cinste caracterului creștinesc, și nu câștigă așa de ușor aprobarea conștiinței lumii și nu glorifică atât de mult pe Dumnezeul îndurării, a că­rui adevăr și spirit o inspiră, ca răbdarea. Îndelunga răbdare este aceea care hotărât se silește a pune sta­vilă valurilor imperfecțiunii și slăbiciunii omenești și cu mare grijă se străduiește și nu obosește a recâștiga asemănarea dumnezeiască. Cel răbdător cu greu se su­pără și e foarte recunoscător. Răbdarea este târzie la mânie și bogată în milă; ea este grabnică să cu­noască căile adevărului și ale dreptății și să umble în ele; recunoaște neajunsurile sale și are milă de lipsurile și nedesăvârșirile altora. — Z. '93-295.

11 Februarie (119)

Cei ce vor să se îmbogățească dimpotrivă cad în ispită și în laț. – 1 Timotei 6:9

 

În decursul perioadei Ilie era o clasă care punea o deosebită atenție pe importanța „dezvoltării caracterului” și aceasta au socotit-o ca un mare câștig și prin urmare au socotit-o ca pietate, deoarece cum cugetau ei, dezvoltătorul caracterului prin aceasta și-a asigurat un loc în cer. O altă clasă compusă din cei blânzi și umiliți dorea numai să placă Domnului; și în timp ce nădăjduiau la un loc în cer - și pe drept – totuși, dorința lor principală, mare, era îndreptată înspre aceea, ca să servească lui Iehova și Christos Isus. Când Christos a venit la Templu să țină judecată, atunci două clase au ieșit la lumină, anume clasa mânată de iubirea de sine și care repede s-a dezvoltat în „servul rău”; și cealaltă clasa mânată de predarea dezinteresată pentru Dumnezeu și Împărăția Sa, din care apoi Isus a format pe „servul credincios și înțelept”. Acestei clase a încredințat Domnul mărturia Sa pe pământ, și El o invită să intre în bucuria Sa. – V. Aprilie 1934.

11  FEBRUARIE

Fericiți sunteți când vă vor mustra și vă vor goni și vor zice tot cuvântul rău mințind pentru mine. — Mat. 5:11.

Împotrivirea și persecuția sunt consoți ai lucrării în serviciul lui Christos și noi trebuie să le suportăm în­țelept și cinstit. Dacă împotrivirea și persecuția nu-și ajung scopul, după ce am atras, sărbătorește, atenția contrarilor la pericolele unei astfel de proceduri, să-i lăsăm să-și urmeze mai departe calea și noi din nou să vestim semenilor noștri mântuirea. În împotri­virea de care a avut Domnul parte și în chipul cum a suportat-o, este o învățătură de mare preț pentru cei care sunt supuși acelorași încercări.