26 Octombrie (244)

Și el era rege în Ieșurun, când se adunau copii poporului cu semințiile lui Izrael. – 5 Moise 33:5

 

Profeția rostită de Moise în Moab stabilește vremea când clasa servului credincios se va descoperi; și acest timp corespunde timpului judecății în Templu. „Regele în Ieșurun” amintit aici se referă fără îndoială la Însuși Iehova Dumnezeu. Christos Isus este Capul adunării (a unșilor lui Dumnezeu), „dar capul lui Christos este Dumnezeu”. (1 Cor. 11:3) „Capii” poporului de legământ al lui Iehova, sunt așadar Însuși Iehova și Domnul Isus Christos. Deci pe ce vreme erau adunați „capii poporului”? Evident că pe vremea când Iehova zidește Sionul, pe organizațiunea Sa principală. La timpul hotărât, Iehova a trimis pe Căpetenia organizațiunei Sale principale, pe mai marele Moise la Templu și acolo adună la Sine acesta pe toți cei devotați lui Iehova. – V. 1. 8. 33.

26 OCTOMBRIE

Aruncând toată grija voastră pe dânsul, că el se îngrijește de voi. — 1 Petru 5:7.

Sfat de încurajare și de mângâiere al cuvântului este acesta! Cu toate acestea, poporul Domnului în măsura ce-i sporesc anii de membrărie în familia dumnezeiască și de ocrotire în școala lui Christos, tot mai hotărât trebuie să știe, că rugăciunile lor să nu fie ca Dumnezeu să-i îndrume după înțelepciunea lor sau ca voia lor să se facă pe pământ, ci mai bine — mărturisind lui Dumnezeu sarcinile lor mici și mari, — să se silească a câștiga iubirea și favoarea sa, și ca balsam al inimii lor împovărate să folosească făgăduințele mângâietoare ale cuvântului, deoarece Dumnezeu este capabil și gata a socoti în folosul lor toate suferințele, dacă ei cu încredere și cu supunere își caută scutul la el. — Z. '04-237.

25 Octombrie (148)

Tăiați copacul și rupeți-i ramurile; scuturați-i frunza și risipiți roadele; fugăriți fiarele de sub el și păsările din ramurile lui! – Daniel 4:14

 

Această hotărâre înseamnă că atunci și acolo s-a revocat de la Lucifer, numit acum Satan, dreptul de a domni peste oameni; că Satan și subalternii lui spirituali au fost tăiați de la organizațiunea lui Iehova și de atunci sunt expulzați, mai departe că nu s-a cerut din partea nici unei creaturi pământești ca să rămână și mai departe sub organizațiunea lui Satan, deoarece aceasta a încetat să mai facă parte din „stăpânirile înalte”, și că nu se mai oferă omului nici scut , nici hrană și nici un ajutor. Cel ce dorește să aibă parte de binecuvântările vieții, trebuie să-și dovedească supunerea și devotamentul față de Iehova Dumnezeu și față de „străjerul” Său sfânt. Hotărârea sau sentința dumnezeiască asupra lui Satan și organizațiunea lui a început să se execute de la 1914, când Christos a fost trimis să domnească și Satan și îngerii lui nelegiuiți să fie azvârliți din cer jos pe pământ; și hotărârea aceasta va fi executată în mod definitiv în Armaghedon. – V. Mai 1934.

25 OCTOMBRIE

Întăriți-vă și astfel lucrați și Iehova va fi cu cel bun. — 2 Cron. 19:11.

Oricine are vreo datorință de împlinit, să nu-i fie frică; și dacă trebuie să facem lucruri neplăcute, să le facem cu smerenie, dreptate și iubire — de nimic să nu ne temem, numai de Domnul, și lui să ne străduim a-i face voia.

Să-și lupte lumea lupta ei, Domnul și așa controlează toate și rezultatul ne va fi spre glorie. Iar noi, care ne ținem de generația nouă, de împărăția nouă, care nu e din lumea aceasta, care nu folosește arme trupești, ci sabia spiritului — noi să luptăm lupta bună a credinței, să ținem de lucrurile mărețe ce ne stau înainte, și numai să stăm neclintiți la locul nostru, ci să sprijinim pe fiecare, care este conceput de acel spirit și este membru a aceleiași armate cerești, ca să poată sta deplin în el, care este capul trupului și căpitanul mântuirii noastre.—Z. '04 207, 205.

24 Octombrie (221)

Căci cugetarea trupească este moarte; iar cugetarea spirituală este viață și pace. – Romani 8:6

 

Nici clasa „turmei mari” și nici aceia cari în sfârșit vor fi încorporați în clasa „servului rău”, nu sunt cugetare spirituală. În epistola sa către cei născuți de spirit, scrie apostolul: „Bărbatul îndoielnic la suflet este nestatornic în toate căile sale.” (Iacob 1:8) Ce este un om cu suflet îndoielnic în înțelesul acestui text? Evident că este unul care ar dori să fie bineplăcut lui Dumnezeu și în același timp caută să placă oamenilor și să câștige aprobarea lor. Totuși nici un om nu poate să servească la doi domni, nici un om nu poate să fie bineplăcut în același timp lumii și lui Dumnezeu. Dacă el se luptă să câștige onoare din partea oamenilor, atunci devine un dușman al lui Dumnezeu. Christos Isus  nu a avut nici o legătură  cu lumea și nici nu a fost onorat de către oameni. A fi cu cugetare spirituală înseamnă a umbla pe urmele pașilor lui Christos Isus. O cugetare nestatornică duce pe respectivul în clasa „servului rău”. – V. 1. 4. 33.

24 OCTOMBRIE

Și când îl duseră, punând mâna pe un oarecare Simion... puseră pe el crucea ca so ducă în urma lui Isus. — Luca 23:26.

Adeseori ne-am mirat că unde erau Petru, Ioan și Iacob de n-au văzut sarcina care doboara pământului pe Mântuitorul, ca să-i fi alergat întru ajutor? Dacă ne vine să invidiem pe Simon pentru favorul că a putut ajuta Domnului nostru la ducerea crucii, să ne aducem aminte că mulți dintre frații Domnului își poartă zilnic crucile simbolice... Iar ocaziunea noastră este să le ajutăm, și Domnul spune că toată slujba ce-o facem urmașilor lui credincioși, o va socoti ca și cum am face-o persoanei sale. După cum crucea de lemn n’a fost cea mai grea cruce a Domnului, tot așa și urmașii săi au cruci pe care lumea nu le vede, dar „frații” trebuie să le înțeleagă. „Purtați sarcina unul altuia și așa îndepliniți legea lui Christos”. — Z. '04-155.

23 Octombrie (322)

Și el mi-a zis: Până vor trece două mii trei sute de zile; apoi sfântul locaș va fi curățit! – Daniel 8:14

 

Dacă cele 2300 de zile le socotim după metodul Bibliei, atunci timpul adevărat are șase ani, patru luni și douăzeci de zile. Dacă începem numărătoarea de la timpul fărădelegii ce a rezultat din existența Ligii Națiunilor și din vestirea avertismentului și care de la 25 Mai 1926 a fost un fapt, atunci cele 2300 de zile se sfârșesc la 15 Octombrie 1932. de sine înțeles, Templul nu putea să fie curat până ce nu au fost dați afară „bătrânii după alegere” egoiști și nu a domnit o unitate desăvârșită între clasa Sanctuarului. La 15 Octombrie 1932 „Watch Tower” a publicat o rezoluțiune votată care este o declarațiune publică a Domnului prin canalul Său că slujba bătrânilor după alegere a încetat și că toți cei ce se află în Templu și totodată în deplină unitate cu Christos Isus și sunt unși, în virtutea plinătății lor în Christos, sunt bătrâni pe baza Scripturii. – V. Mai 1934.

23 OCTOMBRIE

Și cei ce între voi vrea să fie mai mare, să fie vouă serv. — Matei 20:27.

Între păgâni conducătorii sunt domni, care nu servesc altora, ci pe ei îi servesc alții. Dar printre urmașii lui Christos regula este întoarsă: cel ce va servi mai mult să fie mai presus. Câtă frumusețe este în regula lucrărilor dumnezeiești! Cei ce se gândesc cu atențiune pot avea cea mai mare atragere către aceste principii bine stabilite. Cât de înțelepte sunt acestea, și în ce contrazicere stau cu spiritul lumii! În adevăr, urmașii Domnului și în privința aceasta sunt un popor deosebit; cu gândul mereu îndreptat spre cele de folos, servind fraților și făcând bine tuturor, la toate ocaziile ce li se prezintă. — Z. '04-140.

22 Octombrie (145)

Seara, stăpânul viei a zis ispravnicului său: Cheamă pe lucrători și dă-le plata. – Matei 20:8

 

„Seara” indică timpul când Iehova rostește surprinzător o deciziune de judecată asupra membrilor căsniciei Sale, care deciziune se vestește de către Isus Christos, ispravnicul, executorul Său instalat pe cale legală. Lucrătorii se bucură totdeauna când se apropie timpul plății. Lucrul unei zile a fost sfârșit și acuma urma să primească plata, să aibă odihnă de seara și apoi dimineața următoare să se apuce iarăși de lucru cu un zel mai mare. Așa se întâmplă aceasta și la lucrătorii cari în 1931 și-au prețuit pozițiile. Atunci era o vreme de o bucurie specială, deoarece stăpânul viei a răfuit pe lucrători. Să nu credem că lucrarea s-ar fi terminat atunci. Dimpotrivă, rămășița a început să-și dea mai mare silință între toate neamurile și lucrarea a fost executată în mod sistematic. – V. Ianuarie 1934.

22 OCTOMBRIE

Puteți bea paharul pe care am să-l beau eu? — Matei 20:22.

Curajul Domnului pe cărarea îngustă ne umple de admirare. Ce caracter ferm avea El! Nu I-a trecut un moment prin minte să se întoarcă îndărăt; a fost statornic în a împlini voia Tatălui Său, în a se jertfi pe Sine pentru alții. Nobil și măreț model aveau apostolii înaintea lor, — exemplu viu al măririi în umilință, al învingerii prin slujbă. E bine să ținem totdeauna în minte, că, dacă nu ne împărtășim de paharul Lui, și nu ne cufundăm în moartea Sa, nu putem dobândi nici parte în Împărăția Lui. Să socotim orice alt lucru ca pierdere, ca netrebnic, numai să putem dobândi suferința trebuincioasă. Și când vine să nu ne speriem de ea, să nu ne uităm la încercările înfocate, ce ne ispitesc, ca la un lucru neînțeles. Din contră, chiar la aceasta suntem chemați, să pătimim acum cu Domnul ca mai târziu să fim și glorificați cu El. — Z. ‘04-138, 139.

21 Octombrie (330)

Simon a spus cum mai întâi Dumnezeu și-a aruncat privirile peste neamuri, ca să aleagă din mijlocul lor un popor, care să-i poarte Numele. – Fapte 15:14

 

În cursul timpului de așteptare, Dumnezeu a ales din neamuri un popor pentru Numele Său. Acest popor ales de Iehova și bineplăcut Lui trebuie să poarte Numele Său. Întrucât Iehova nu dăruiește onoarea aceasta nimănui afară de unșii Săi, rezultă din aceasta că toți cei aleși nu numai în scurt timp, ci până la sfârșit trebuie să-i urmeze Domnului Isus; mai departe că va trebui să-și păstreze neprihănirea și să devină membrii ai organizațiunei divine, a cărei cap este Unsul Isus și au de pus mărturie pentru Numele lui Iehova; dar a alege 144.000 din oamenii căzuți, cari până la moarte să-și dovedească devotamentul lor desăvârșit față de Dumnezeu și predarea lor nestrămutată față de Iehova, este o justificare a Numelui Său, deoarece aceasta dovedește că provocarea lui Satan nu este justificată. – V. Februarie 1934.

21 OCTOMBRIE

 

Tatăl nostru, care ești în ceruri, sfânt să fie Numele Tău. — Luca 11:2.

Aceasta exprimă adorare, aprecierea bunătății și măririi lui Dumnezeu și cinstirea Lui corespunzătoare. Îndreptând ruga noastră către Domnul, primul cuget nu trebuie să fie îndreptat asupra lucrurilor egoiste, ale noastre sau ale altora, ci Dumnezeu să fie primul în gândul, scopul și socoteala noastră. Pentru nimic ce nu este în armonie cu cinstirea numelui Tatălui nostru ceresc, nu e permis a ne ruga; nu e permis să cerem nimic, nici pentru noi, nici pentru iubiții noștri, ce n-ar putea fi aprobat necondiționat și rânduit de Domnul nostru. Cinstirea lui Dumnezeu este o virtute, expusă pericolului mai mult ca toate celelalte pentru a dispărea din inima acelora care se pretind creștini. — Z. ‘04-118.

20 Octombrie (57)

Iehova va zidi Sionul. – Psalm 102:16

 

Cei morți în Christos vor fi mai întâi înviați și vor fi făcuți o parte a Sionului, a organizațiunei principale a lui Iehova. După aceea „cei vii cari vom fi rămas (în același period de timp) vom fi răpiți toți împreună cu ei (dezlipiți cu totul de la organizațiunea dușmană și strânși în Sion), în nori, (adică în prezența lui Christos), ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh (adică în prezența Lui invizibilă pentru ochii naturali); și astfel vom fi totdeauna cu Domnul”. Sionul se rezidește în această ordine: Domnul apare în măreția Sa și rămășița apare îanintea Lui în Templu în neprihănire și acolo se satură de descoperirea măreției Sale. Schimbarea rămășiței credincioase de la organism omenesc la organism spiritual se va întâmpla mai târziu. Dacă totuși rămân credincioși, atunci începând de la vremea când au fost strânși laolaltă în Templu, vor rămânea pe vecie cu Domnul. – V. Aprilie 1934.

20 OCTOMBRIE

Fiți dar înțelepți ca șerpii și fără răutate ca porumbeii. — Matei 10:16.

Ce bine ar fi dacă fiecare din poporul Domnului ar înțelege valoarea înțelepciunii în străduințele îndreptate spre slujba adevărului! Nu numai că Domnul ne-a învățat să fim înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii, dar ne-a dat exemplu în această învățătură prin viața Sa proprie, când la un prilej a grăit apostolilor Săi: „Multe mai am de-a vă spune vouă, dar acum nu le puteți purta”. Din aceasta trebuie să învățăm că sunt momente potrivite și altele nepotrivite pentru a spune oarecare adevăruri, și că este chip înțelept de-a comunica adevărul. Nu e destul că nu mai vorbim neadevăruri, dar și adevărul trebuie să-l vorbim în iubire. Iar iubirea bine exercitată întrebuințează înțelepciunea, ca să poată face cât mai mult bine. — Z. ‘04-91.

 

19 Octombrie (258)

Iată tâlcuirea acestui fapt, o împărate ... Porunca să lase trunchiul cu rădăcinile copacului, înseamnă că împărăția ta îți va rămânea ție îndată ce vei recunoaște stăpânirea Celui ce este în ceruri. – Daniel 4:24,26

 

Aceasta arată că împăratul Nebucadnețar a închipuit putere regală, odată în mâna adversarului, de altădată în mâna servului lui Dumnezeu; mai departe că la timpul stabilit, puterea aceasta regală va fi dată în mâinile lui Christos Isus, a Împăratului uns a lui Iehova și anume pentru totdeauna. Diavolul nu-și va recâștiga niciodată suveranitatea lui și niciodată nu va fi restabilit din nebunia și degenerarea lui desăvârșită, ceea ce este tot atât de exclus ca și restabilirea copacului învechit primitiv pe trunchiul vechi, putrezit. Copacul nou, adică organizațiunea de sub Christos, trebuie să crească mare. După ce dar Satan, împreună cu îngerii lui, au fost azvârliți din cer jos pe pământ, a fost silit să recunoască că „cerurile stăpânesc”; și astfel trebuie să recunoască creațiunea întreagă că Iehova și Christos „stăpânesc”. – V. Mai 1934.

19 OCTOMBRIE

În dar ați luat, în dar dați. — Matei 10:8.

Să fim aplecați a da din belșug, a da cu doua mâini, la toți cei care duc foame și sete de hrana binecuvântării care ne-a împrospătat și ne-a mângâiat și pe noi atât de mult. Dacă ei nu se vor împărtăși de aceasta, la un moment dat se vor pomeni că obosesc, uitându-se după altă hrană. Noi avem daruri de care are lipsă fiecare membru din casa credinței; fără de care nu-și pot menține starea, nu pot înainta, și cu siguranță se vor descuraja. Dacă dispunem de mijloace bănești pentru a face ca pâinea vieții să ajungă și la alții, sau dacă avem cunoștința adevărului nu-i iertat să le îngrămădim în mod egoist, nici să ne facem parte numai nouă din ele. Trebuie să le consacrăm Domnului ca El să facă să ajungă binecuvântări și asupra altora, și încă mai mari binecuvântări asupra inimii și minții noastre. — Z. ‘04-78.

18 Octombrie (25)

Și la aceasta ați fost chemați: fiindcă și Christos a suferit pentru voi și v-a lăsat o pildă ca să călcați pe urmele Lui. – 1 Petru 2:21

 

Suferințele lui Isus nu erau acelea cari L-au făcut pe El desăvârșit ca om și apoi ca creatură nouă, și nici nu i-a dat concurs pentru a-și „dezvolta caracterul”; ci prin suferințele Sale a adus dovada definitivă că un om desăvârșit poate să rămână credincios, ascultător și devotat cu desăvârșire lui Iehova Dumnezeu între cele mai grele încercări. Numai cine sufere în același fel și rămâne devotat cu desăvârșire lui Dumnezeu, va avea privilegiul ca să fie unit cu Christos Isus în Împărăția Sa. Suferințele lui Christos și a urmașilor Săi credincioși sunt un privilegiu, care le dă posibilitatea ca să ia parte la justificarea Numelui lui Iehova. „Căci cu privire la Christos, vouă vi s-a dat harul nu numai să credeți în El, ci și să pătimiți pentru El.” – Fil. 1:29 – V. Februarie 1934.

18 OCTOMBRIE

 

Cel leneș la lucrul său, este frate cu risipitorul.— Proverbe 18:9.

Nicicând nu putem vedea pe careva din poporul consacrat al Domnului făcând risipă ca să nu simțim că deși în unele privințe a făcut mari progrese în priceperea spiritului Domnului, totuși în acest punct deosebit el este încă slab. Prețuirea darului și respecetul față de dătător înseamnă să fim cu mare grijă și cumpăt în toate lucrurile ce primim de la Tatăl nostru ceresc—fie lucruri trecătoare, sau lucruri spirituale. Conform parabolei Domnului, El măsură iubirea și îndemnul nostru după gradul de care ne folosim sau abuzăm de talente, de binecuvântările vremelnice și cele spirituale, de care ne-a făcut parte. — Z. '04-77.

17 Octombrie (186)

Este un păcat care duce la moarte; nu-i zic să se roage pentru păcatul acesta. – 1 Ioan 5:16

 

Judecățile lui Iehova sunt drepte și legale și toți aceia cari au spiritul Lui sunt în deplină armonie cu dreptatea judecăților Sale. Pentru aceasta ar fi greșit dacă credincioșii s-ar ruga pentru restatornicirea acelora cari au devenit necredincioși și s-au răsculat fățiș împotriva orânduirilor sau poruncilor lui Dumnezeu. Despre clasa aceasta spune apostolul: „Nu-i zic să se roage pentru (păcatul) acela.” Cum să se poarte deci aceia cari se năzuiesc cu zel să servească lui Dumnezeu față de aceia cari au devenit necredincioși și s-au făcut dușmani ai lui Dumnezeu și ai organizațiunei Sale? Răspunul Scripturii este în înțelesul: Să nu te ocupi deloc cu ei. Nu te ruga pentru ei, nici nu te gândi la ei. „Întoarceți-vă de la aceștia. Căci unii ca aceștia nu servesc Domnului nostru Isus Christos.” – V. 1. 5. 33.

17 OCTOMBRIE

Cu aripele Sale te va acoperi, și sub penișul Său te vei adăposti. — Psalm 91:4.

Atât de aproape de inima Sa adună lehova pe copiii Săi supuși și credincioși, că ei simțesc căldura iubirii Lui și din inima lor sună răspunsul: „Fă-mă să locuiesc în cortul tău“, sub paza ta—pururea. „Să aflu adăpost sub scutul aripilor Tale, căci Tu ai fost adăpostul meu, turnul meu cel tare înaintea inamicului; Tu, Dumnezeule, ai ascultat voturile mele—sfințirea mea— mi-ai dat moștenirea celor ce se tem de numele Tău”. (Psalm 61:4, 3, 5). „Dar eu voi cânta puterea Ta, dimineața voi lăuda îndurarea Ta; căci Tu mi-ai fost tărie și scăpare în ziua strâmtorării mele”. (Psalm 59:17).— Z. '04-75.

16 Octombrie (40)

S-a înălțat până la căpetenia oștirii, i-a smuls jertfa necurmată și i-a surpat  locul locașului său cel sfânt. – Daniel 8:11

Cuvântul ebraic tradus cu „loc” se folosește în legătură cu lucruri cari se referă la Iehova și serviciul Său. „Locul” sau temelia Sanctuarului Său este poporul de legământ credincios al lui Dumnezeu de pe pământ, anume membrele picioare a Celui Uns. Rămășița este partea cea mai de jos a clasei Sanctuarului lui Iehova, anume fundamentul. Aruncarea la pământ, natural că trebuie să se refere la membrii credincioși ai corpului lui Christos în timp ce petrec încă pe pământ, deoarece o aruncare din cer jos pe pământ a organizațiunei lui Iehova ar fi o imposibilitate. În cursul războiului mondial, membrii credincioși ai organizațiunei lui Dumnezeu de pe pământ au fost aruncați jos, și servii lui Satan au spurcat Sanctuarul lui Dumnezeu, locașul Său în virtutea spiritului Său; și aceasta a făcut dușmanul, întrucât a oprit activitatea lor și a asuprit și întemnițat pe poporul Sanctuarului lui Iehova de pe pământ. – V. 1. 9. 33.

16 OCTOMBRIE

 

Oprește furtuna si valurile să alină. — Psalm 107:29.

 

Noi reprezentăm astăzi cauza Domnului în mijlocul furtunii pasiunilor și împotrivirilor omenești ce bântuie. Sunt momente când deznădejdea ne-ar cuprinde inima și credința nu ne-ar ajuta să vedem pe Domnul împreună cu noi în corabie, dacă n-am fi în stare a ține la convingerea că stă în puterea nemărginită a Domnului ca la timpul și în felul Său, să vorbească lumii pace... Cu toate acestea, să nu ne mirăm dacă ne stă înainte o oră întunecată, dacă va veni vremea când vânturile viforului vor fi atât de puternice că mulți vor striga de spaimă și groază. Să ne însușim bine experiențele prețioase ale timpului prezent, ca atunci să nu ne părăsească credința; ca să fim în stare și în cel mai întunecos ceas a cânta și a ne veseli în acela care ne-a iubit și ne-a răscumpărat cu scump sângele Său, — a cânta cântecul lui Moise și al Meiului. — Z. ‘04-60.

 

15 Octombrie (231)

El a strigat cu putere și a vorbit așa: Tăiați copacul și rupeți ramurile; scuturați-i frunza și risipiți-i roadele. – Daniel 4:14

 

          Sentința dumnezeiească nu a dat de înțeles că judecata a trebuit să se execute nemijlocit pe timpul când Adam a păcătuit și Lucifer a căzut, și Satan și organizațiunea lui nevăzută îndată trebuie să se arunce din cer jos pe pământ; ci sentința vestește scopul lui Dumnezeu. Satan a exercitat o domnie supremă în organizațiunea lui nelegiuită în care se cuprinde până în prezent și omul; dar puterea aceasta regală a exercitat-o  fără împuternicire din partea lui Dumnezeu. Hotărârea lui Iehova a fost dată în știre în această sentință; cu toate acestea sentința aceasta  nu a executat-o  îndată, și nu a stârpit cu desăvârșire pe Satan și organizațiunea lui, ci a lăsat pe Satan să meargă mai departe  în năzuința sa blestemată pentru a dovedi  că provocarea lui, pe care a aruncat-o în fața lui Iehova, ar fi justificată. Înțelepciunea și superioritatea lui Iehova se arată aici în aceea că se leagă de timpul său stabilit, pentru a-și justifica Numele. – V. Mai 1934.

15 OCTOMBRIE

Aveți credință în Dumnezeu. — Marca 11:22.

De când am devenit urmașii Domnului, se pare că lucrurile noastre zilnice sunt păzite și conduse către țintă de o putere nevăzută pentru ca, fiind învățăcei în școala lui Christos, să fim toți învățați de El și să dezvoltăm tot mai mult roadele și darurile spiritului, mai ales credința. Cât de important element este credința, astăzi poate nici nu putem spune în măsură deplină. Așa se pare că ar fi unicul lucru pe care Domnul îl cere mai cu seamă dela cei ce sunt chemați să-I fie urmași. Prin urmare, după măsura credinței noastre vom fi în stare a ne bucura și în strâmtorare. E drept că în suferințe nu putem avea plăcere, dar avem mângâiere și bucurie în gândul legat de ele și anume, că suferințele sunt numai niște mici neplăceri care ne vor aduce ca rezultat răsplata abundentă și veșnică a măririi. — Z. ‘04-59.

14 Octombrie (253)

Cine se va ridica până la locul Lui cel sfânt? – Psalm 24:3

 

          De când a apărut T. de V. Din 15 Oct. 1932, care a conținut rezoluțiunea cu privire la metoda potrivită a organizațiunii serviciului, unii, cari până atunci erau în legătură cu poporul lui Dumnezeu, s-au pus în opoziție deschisă față de Societate și față de lucrarea ei, pe care o execută amăsurat poruncii Domnului. Ei murmură și cârtesc acum, așa precum a prezis Cuvântul lui Dumnezeu în Iuda 16. Aceasta dovedește că acești murmurători și tânguitori nu au fost recunoscuți ca aprobați și nici nu au fost aduși în Templu. Curățirea Templului, de necesitate, aduce cu sine că cei lepădați vor fi înlăturați; unii ca aceștia natural că nu pot fi aprobați, de altfel nu ar fi fost nevoie de nici un fel de lucrare de curățire. Contrarii cari combat lucrarea unitară a rămășiței în vestirea mărturiei lui Iehova și a proclamării răzbunării lui Dumnezeu, de sine înțeles nu fac parte din Sanctuar. – V. 15. 9. 33.

14 OCTOMBRIE

 

A face dreptate și judecată mai plăcut este la lehova decât sacrificiile. — Prov. 21:3.

Trebuie să creștem în iubire; și iubirea este un lucru foarte însemnat. Dar înainte de-a face progrese prea mari în cultivarea iubirii, trebuie să învățăm a fi iubitori de adevăr, echitabili și drepți. În Proverbe este zis, că înainte de-a fi mărinimoși, să fim drepți. Prin urmare se cuvine ca poporul Domnului, făpturile noi—să studieze statornic subiectul dreptății și să se silească a practica principiul pe care se pune așa mare însemnătate în cuvântul Domnului. Cei ce înainte de-a începe edificarea iubirii s-apucă să pună fundamentul potrivit caracterului lor, desigur vor experiența înaintarea cerută. Toată iubirea întemeiată pe neadevăr și pe principiile greșite ale adevărului, este înșelătoare—nu este iubirea ce o cere Domnul ca dovadă că-i suntem învățăcei. — Z. ’04-56, 57.

13 Octombrie (183)

Evlavia însoțită de mulțumire este un mare câștig. – 1 Timotei 6:6

 

          Unii socotesc ca câștig dacă posed aprobarea grupei și aceasta o primesc prin expresiunea voturilor și astfel sunt aleși la o poziție de întâietate: Un astfel de câștig în ochii lor pare a fi evlavie. Apostolul însă neagă cu hotărâre părerea că câștigul personal ar fi vre-o evlavie. Evlavia înseamnă a fi pe deplin consacrat cauzei Evangheliei și scopul ei este justificarea Numelui sfânt al lui Iehova. Dacă copilul lui Dumnezeu găsește că amăsurat poruncilor lui Dumnezeu se consacrează cauzei care justifică Numele Celui Prea Înalt și aceasta o face în mod dezinteresat, mai departe că este mulțumit cu aceea ce Domnul i-a dat, atunci aceasta înseamnă mare câștig pentru acest copil al lui Dumnezeu; deoarece acestuia Dumnezeu îi promite un loc de scăpare desăvârșit în timpul strâmtorării și în sfârșit să-i dea binecuvântarea vieții veșnice. Cine, din îndemnuri de interes personal, se năzuiește după aceste lucruri, nu este bineplăcut lui Dumnezeu; aceia însă cari fac aceasta în mod dezinteresat, îi plac Lui. – V. Aprilie 1934.

13 OCTOMBRIE

Eu îți voi arăta din fapte credința. — lacob 2:13.

Cu toate că poporul Domnului din prezent nu-i permis al judeca după faptele sale, ci după credința sa, totuși și faptele sunt de lipsă. Prin faptele noastre ne arătăm credința și—mulțumită Tatălui—și faptele noastre bune pot atesta înaintea lui Dumnezeu gândul și voința noastră curată și credincioasa… Dacă faptele noastre dau dovadă de sinceritatea credinței noastre, aceasta credință va fi primită de Domnul și noi vom fi socotiți perfecți, și vom avea parte de împărăție și de toate lucrurile prețioase pe care Dumnezeu le păstrează pentru cei ce-L iubesc nu nu mai cu cuvântul ci și cu fapta; pentru cei care prin fapte se silesc a arăta și a adeveri dragostea lor fată de Domnul. — Z. '04-45.

12 Octombrie (309)

Dar acum, voi răsplăti Babilonului și tuturor locuitorilor Haldeii, tot răul pe care l-au făcut Sionului, sub ochii voștrii, zice Iehova. – Ieremia 51:24

 

          Cum inima lui Nebucadnețar s-a îngâmfat și a devenit cutezant, îndată a căzut. (Dan. 5:18-21) Pe când Nebucadnețar a terminat  cu distrugerea Ierusalimului, pe atunci nu a mai existat nici o împărăție tipică a lui Dumnezeu pe pământ. Satan a devenit dumnezeul lumii întregi; el însă nu a putut face parte din organizațiunea lui Iehova: „Voi da jos cununa, o voi da jos, o voi da jos. Dar lucrul acesta nu va avea loc decât la venirea aceluia care are drept la ea și în mâna căruia o voi încredința.” (Ezechiel 21:27) Distrugerea Ierusalimului prin Nebucadnețar a fost un motiv îndeajuns pentru Iehova să distrugă împărăția Babilonului. Satan a distrus Sionul  tipic și la vremea hotărâtă a fost azvârlit din cer jos pe pământ și în curând va fi nimicit cu desăvârșire atât el cât și organizațiunea lui. – V. Mai 1934.

12 OCTOMBRIE

Uitați-vă cu băgare de seamă la crinii câmpului cum cresc. — Mat, 6:28.

Domnul ne face atenți că trebuie să observăm și să studiem bine și cele mai mărunte lucruri ale naturii. Experiențele câștigate prin întâmplările mici ale vieții sunt foarte folositoare, fiindcă prin ele putem să ne apropiem mai ușor și să studiem în mod drept credința în Creator, și așa putem să ne imaginăm mai bine și să ne întărim în gândul, că El este personificarea și întruparea celor mai înalte și mai sublime calități ce și le poate închipui mintea omenească; că El este perfect în dreptate, perfect în înțelepciune, perfect în putere și perfect în iubire… Inima care astfel meditează și pătrunde lucrurile, crește în har, în cunoștință și în dragoste. Dar inima care nu judecă și cele mărunte ale vieții, nu poate fi în stare a prețui nici cele mari și așa îi va fi închisă calea de-a pătrunde lucrurile lui Dumnezeu, de-a prețui drept planul Său, de aceea nu poate cumpăni cum trebuie nici caracterul său. — Z. ‘04-37,38.

 

11 Octombrie (27)

În vedeniile cari îmi treceau prin cap, în patul meu, mă uitam și iată că s-a pogorât din cer un străjer sfânt. – Daniel 4:13

 

          Lucifer a fost pus ca străjerul lui Dumnezeu asupra intereselor lucrurilor de pe pământ, dar a devenit necredincios și necurat și a încetat de a mai fi un străjer. De atunci a combătut atât interesele lui Iehova cât și cele ale omului și a căutat să pună în serviciul intereselor sale egoiste toate lucrurile. Peste Lucifer însă a fost pus un străjer mai înalt. Acest străjer a avut paza peste „copac” (domnia supremă peste pământ și organizațiunea supusă acestei domnii), prin urmare a fost într-o poziție mai înaltă decât Lucifer. El a fost și este întotdeauna un „sfânt” și este Logosul sau Cuvântul lui Dumnezeu și devotat cu totul și fără rezerve lui Iehova Dumnezeu. Viziunea arată cum vine jos din cer acest străjer și aceasta înseamnă că Logosul, Isus, credinciosul lui Iehova și-a îndreptat atențiunea asupra lucrurilor care privesc sau ating în special pe om. – V. Mai 1934.

11 OCTOMBRIE

 

Curățați-vă voi toți, care purtați uneltele tui lehova. — Isaia 52:11.

Metoda dumnezeiască — așa se vede — face o deosebire limpede între servitorii lui Dumnezeu și a celui rău. Privilegiul de-a putea mărturisi pentru Dumnezeu, sau de-a fi soli ai adevărului, este un dar rezervat numai poporului Domnului. Dumnezeu nu caută spiritele decăzute, nici bărbații răi și nici femeile rele pentru a fi vestitorii veștilor bune. Poporul Domnului bine să-și însemne acest lucru și să se ferească de serviciul tuturor acelora care nu dovedesc unire din inimă cu Domnul. Celui rău îi zice Dumnezeu: „Ce ai tu să prochemi așezămintele mele și în gura ta să iei legământul meu? Căci urăști învățătura, și lepezi cuvintele mele înapoia ta”. — Psalm 50:16, 17.

 

10 Octombrie (305)

Puterea ta să țină cât zilele tale. – 5 Moise 33:25

 

          Lumina, cu acel scop s-a dat rămășiței, ca să poată pune mărturie cu pricepere despre Numele lui Iehova. Prin transmiterea acestei mărturii, martorii credincioși atrag asupră-le focul dușmanului și astfel au lipsă de hrană spirituală pentru ca să fie asigurați că sunt pe calea potrivită și fac ceea ce este bineplăcut lui Dumnezeu. Domnul a făcut cu putință credincioșilor Săi ca să aibă o apreciere adâncă pentru adevărurile acestea prețioase însemnate în Cuvântul Său; și este privilegiul și obligațiunea unșilor ca să dovedească recunoștință pentru aceasta. Unșii trebuie întoteauna să aibă în cuget adevărurile mari. Rămășița unsă trebuie să aștepte cu hotărâre că va suferi prigoană în acest timp de război și să îndure contrazicerea păcătoșilor, și întrucât războiul devine din ce în ce mai înfocat, Domnul îi dă rămășiței ceea ce-i lipsește ca s-o sprijinească. – V. 15. 12. 33.

10 OCTOMBRIE

 

V-ați dezbrăcat de omul cel vechi împreună cu faptele lui și v-ați îmbrăcat în cel nou, care se înoieste spre cunoștință, după chipul celui ce l-a făcut. — Col. 3:9, 10.

Numai în minte, în voința noastră au trecut lucrurile vechi și s-a înnoit totul. De fapt numai atunci se îndeplinește această schimbare când muritorul acesta îl vom pune jos și vom îmbrăca nemurirea, când stricăciunea se ridică în nestricăciune, în mărire și în putere și devine ființă spirituală. Dar până atunci, ca să fim priviți de vrednici spre a avea parte de întâia înviere, se cere să ne arătăm aplecarea internă, dorința serioasă de a deveni deplin astfel precum Domnul vrea să ne facă. Aceasta însă nici într-un chip nu am putea-o arăta mai bine Domnului și nouă înșine, și nimic n-ar putea să ne fie de mai mare ajutor decât a ține sub control aspru inima și cugetele noastre. — Z. ‘04-25.

9 Octombrie (325)

Să nu cârtiți, cum au cârtit unii dintre ei, cari au fost nimiciți de Nimicitorul. – 1 Cor. 10:10

 

    Fariseii au iubit ca să predice cu gura, să stea în locuri publice unde puteau fi văzuți și onorați de către oameni. Nimeni nu poate să amăgească pe Domnul. Fariseii au cârtit contra lui Isus, deoarece El a aplicat pe mai mulți dintre cei cu poziții inferioare, în același fel cum unii din „bătrânii aleși” murmură acum împotriva lui Dumnezeu, pentru că arată favorul Său rămășiței care umblă ca să predice Evanghelia Împărăției. Cel care cârtește contra lucrului bineplăcut lui Iehova, acela cârtește contra lui Iehova Însuși. Iehova scutură jos pe cârtitori și îi leapădă. (Ps. 106:24-26) Cei chemați în serviciul lui Iehova sunt încurajați să îndeplinească lucrarea pe care o găsesc mâinile lor și fără murmur. (Fil. 2:14-16) Cârtitorii stăruiesc pe lângă aceea ca lucrurile să fie conduse în conformitate cu ideile lor egoiste și nu în felul ordonat de Domnul; și prin aceasta își exprimă dorința ca să fie admirați și recunoscuți de către alții. – V. Februarie 1934.

9 OCTOMBRIE

 

Pentru ce sunteți fricoși, puțin credincioșilor? — Mat. 8:26.

Fiecare încercare ne este de folos. Dacă chiar la început am fost fricoși și am strigat, am primit un ajutor mai întârziat, dar se poate că cu această mustrare: „Ah, puțin credinciosule!”  Dar după cum am avut parte de învățătură după învățătură, și Domnul așteaptă - și chiar noi trebuie s-așteptăm—de la noi mai mare credință, mai mare încredere, mai mare pace și mai mare bucurie în el; mai mare încredere că este de față și că se îngrijește de noi, și că are puterea de-a ne elibera de contrar și de tot lucrul rău și de-a ne conduce cu siguranță în portul spre care ne silim—în împărăția cerească. — Z. ‘04-60.

8 Octombrie (102)

Bunătatea Ta, Doamne, ajunge până la ceruri și credincioșia Ta până la nori. Dreptatea Ta este ca munții lui Dumnezeu și judecățile Tale sunt ca adâncul cel mare Doamne. Tu sprijinești pe oameni și pe dobitoace. – Psalm 36:5,6

 

Servul cântă bunătatea lui Dumnezeu și o descrie că este fără margini ca cerurile întinse; el vorbește despre credincioșia lui Iehova care atinge norii și despre drepatatea Lui asemenea munților înalți; cari stau pentru Numele lui Iehova ca niște stâlpi de amintire nezdrobiți și veșnici; și despre judecățile Sale ca adâncul mare nepătruns. Iehova este marele autor și împlinitor al legămintelor. Atât oamenii cât și dobitoacele sunt cuprinse în legămintele Sale. Nici o împotrivire și nici o răutate nu poate să zădărnicească scopul lui Dumnezeu. Numele Său va rămânea în veci și cei ce păstrează Numele Său vor trăi. – V. 15 Martie 1933.

8 OCTOMBRIE

 

Nu vă amăgiți... cel ce seamnănă pentru corpul său, din corpul său va secera stricăciune; iar cel ce seamănă pentru spirit, din spirit va secera viață eternă. — Gal. 6:7,8.

Pentru corp semănăm totdeauna când dăm întâietatea și dreptul asupra inimii și vieții noastre, la dorințele egoiste, nedemne și nedrepte ale trupului și fiecare semănare de felul acesta aduce pe cea următoare și face mai sigur sfârșitul acelei proceduri care este moartea a doua. Dar din contră, orice rezistență față de dorințele egoiste ale corpului, orice exercitare a firii noi în lucruri curate, nobile și bune, înseamnă a semăna pentru spirit, care dezvoltă roadele și darurile spiritului, și dacă rămânem statornici, la urmă ne fac conform făgăduințelor și intențiilor milostive ale Domnului — viața de veci și împărăția. —Z. '04-57.

 

7 Octombrie (211)

Seara, stăpânul viei a zis ispravnicului său: Cheamă pe lucrători și dă-le plata, începând de la cei de pe urmă, până la cei dintâi. – Matei 20:8

 

        Răfuiala lucrătorilor la sfârșitul zilei, adică 1931 d. Chr., nu poate să dea de înțeles că de atunci nu ar mai fi alt lucru sau că lucrarea în via lui Iehova s-ar fi sfârșit. Mai mult, se arată prin aceasta că aceia cari cu bucurie și mulțumire au primit salariul lor, sunt aceia cărora Domnul, după aceasta, a transmis lucrarea ca să vestească mărturia până la sfârșit, anume de la acel timp începând până la bătălia Armaghedonului. Tot salarul ce s-a plătit a fost și este un dar de bună voie a stăpânului casei către aceia cari au lucrat în via sa. Salarul acesta se plătește lucrătorilor în timp ce petrec încă pe pământ și nu numai după intrarea lor în cer. Toți aceia cari erau activi în vie la sfârșitul acestui period de timp special, au primit în 1931 aceeași sumă, anume câte un dinariu: onoarea de a putea purta numele nou „martorii lui Iehova”. – V. Ianuarie 1934.

7 OCTOMBRIE

Oricine care aude aceste cuvinte ale mele și nu le face, va fi asemenea bărbatului fără minte, care și-a clădit casa lui pe nisip. — Mat. 7:26.

Speranțe zidite pe promisiunile Domnului, care nu sunt întovărășite de fapte, sunt zidite pe nisip. E numai întrebare de timp, până va veni încercarea cea mare, și se va dovedi că aceste speranțe sunt mai rele decât nefolositoare. Se va dovedi că ele au înșelat pe cei ce le-au nutrit, pe cei ce se credeau siguri de împărtășirea lor în împărăția Domnului. Dar acei ce sunt ziditori ascultători, a căror inimă și limbă mărturisesc pe Domnul și-l cinstesc, care prin fapte își arată credința, și roadele spiritului lor dau dovadă de legătura lor vie cu Domnul — aceștia sunt care răzbesc prin toate vijeliile vieții, nu se mișcă nicicând din loc, și nicicând nu se clatină căci au temelie. — Z. '04-46.