10 Septembrie (306)

În vremea aceea mi-a venit mintea înapoi; slava împărăţiei mele, măreţia şi strălucirea mea mi s'au dat înapoi; sfetnicii şi mai marii mei din nou m'au căutat; am fost pus iarăş peste împărăţia mea şi puterea mea a crescut. — Daniel 4:36.

 

Aceasta dovedeşte că Nebucadneţar nu a închipuit aici pe domnitorii pământeşti, cari în anul 1914 au devenit cu totul nebuni, şi de atunci tot în starea aceasta au rămas. El a ilustrat aici, puterea regală exercitată de Domnul Isus Christos. Atunci (1914) s'a deschis curtea regală a lui Christos Isus: „Şi când (Iehova) duce iarăş în lume (în 1914) pe Cel întâi născut zice (Iehova): toţi îngerii lui Dumnezeu să i se închine.”(Evrei 1:6) După aceasta a urmat învierea urmaşilor credincioşi morţi ai lui Christos Isus, cari au trebuit să aştepte până la vremea aceasta stabilită de Dumnezeu. Aceştia au fost înviaţi din moarte, strânşi laolaltă la Christos şi au fost făcuţi o parte a organizaţiunei sau a curţii sale regale. — V. Mai 1934.

10 SEPTEMBRIE

Orice cuvânt rău nu iasă din gura voastră, ci dacă este vreunul bun la clădirea trebuinței, ca să dea un dar celor care ascultă. — Efes. 4:29.

Omul stricat, având gust să defaime, se acopere sub conștiință și zice că a spune adevărul este totdeauna permis și Dumnezeu nu poate socoti că a pronunțat adevărul ar fi ponegrire, ci el când osândește vorbele de rea credință și defăimătoare ca faptele trupului și ale diavolului, înțelege prin aceste numai afirmările nebazate, vorbele mincinoase. Dar aceasta este o mare eroare. Defăimarea rămâne defăimare ori este drept ori nu ceea ce spune, și aceasta așa trebuie s-o înțelegem nu numai după legile lui Dumnezeu, ci și după legile omenirii civilizate. Defăimarea este aceea ce spunem cu scopul de-a strica sau păgubi pe alții. Și legile omenești se unesc cu legile dumnezeiești, arătând că astfel de vătămări sau păgubiri sunt mârșave și afară din cale. — Z. '99-70.

9 Septembrie (277)

În aşteptarea arătării Domnului nostru Isus Christos. El vă va întări până la sfârşit în aşa fel, ca să fiţi fără vină în ziua venirei Domnului nostru Isus Christos. - 1. Cor. 1:7, 8.

 

Scriptura vorbeşte mult despre venirea a doua a Dom­nului Isus Christos, dar prea puţin despre suirea cre­dincioşilor în cer. Apostolul accentuiază venirea Domnului, ca fiind un fapt de mare însemnătate. Cu ocazia suirei în cer a Domnului Isus, îngeri din cer erau de faţă, cari au vorbit învăţăceilor: „Acest Isus, care s'a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaş fel, cum l-aţi văzul mergând la cer". Dela acest timp apostolii cu dor arzător au privit la venirea lui Christos şi au în­curajat pe fraţii lor să facă asemenea. Scriptura asigură pe cei credincioşi că în cer îi aşteaptă o moştenire nevestejită; ea însă nu spune că ei vor merge în cer nu­mai ca să se întrunească cu Domnul. Ei merg „să întâmpine pe Domnul în văzduh", — V. Aprilie 1934.

9 SEPTEMBRIE

Ca sa fiți curați și fără răutate copii ai lui Dumnezeu, desăvârșiți în mijlocul unui neam strâmb și sucit, între care vă arătați ca luminători în lume având la voi cuvântul vieții. — Filip. 2:15, 16.

Este datorința tuturor fiilor lui Dumnezeu să fie zeloși în răspândirea adevărului, să facă să strălucească lumina lui, s-o țină totdeauna strălucită și aprinsă! Ce înseamnă aceasta? Aceea că într-una să fim foarte atenți la cuvintele vieții ca prin aceasta să ajungem la cunoștința deplină a adevărului. Cu luare aminte și cu credință trebuie să curățim și cea mai mică urmă a greșelii, îndată ce se observă — fie aceea greșeala învățăturii, sau a cuvântului, sau a vieții noastre de toate zilele — ca lumina curată a adevărului dumnezeiesc să strălucească fără cea mai mică piedică, prin caracterul nostru limpede și transparent. — Z. '03-358.

8 Septembrie (307)

Ochiul este lampa trupului tău. Dacă ochiul tău este să­nătos, tot trupul tău este plin de lumină; dar dacă ochiul tău este rău, trupul tău este plin de întunerec. — Luca 11:34.

 

Faptele arată că murmurătorii sau cârtitorii în ultimii ani au fost orbiţi faţă de adevăr. Ochiul adevăratului serv al lui Iehova este naiv în intenţia sa. Ochiul servului este orb faţă de orice, în afară de una cauză anume, de a face voia lui Iehova spre justificarea Nu­melui său. „Cine este orb, dacă nu robul meu, şi surd ca solul meu, pe care-l trimit. Cine este orb ca prietenul lui Dumnezeu, şi orb ca robul lui Iehova?" (Isaia 42:19) Lucrătorul cârtitor în via lui Iehova are o inimă egoistă şi o dorinţă egoistă, ca să fie cinstit mai mult decât alţii. Aceasta dovedeşte că cârtitorul trebuie să fie necurat. Însă cel ce este necurat şi rămâne în starea aceasta, nu poate să aparţină clasei Templului sau a Sanctuarului lui Iehova. — V. Februarie 1934.

8 SEPTEMBRIE

Nu știți că prietenia lumii este vrăjmașă lui Dumnezeu? Deci cine se va fi hotărât să fie prieten al lumii, se face vrăjmaș lui Dumnezeu. — Iacob 4:4.

Dumnezeu intenționat a pus lucrul în felul acesta, pentru ca poporul său să aleagă: sau a fi în amiciție cu Dumnezeu, a ținea cu el, sau în amiciție și în tovărășie cu lumea. Căci lucrurile ce-i sunt plăcute Domnului, nu pot să placă lumii, iar cele ce-i sunt plăcute lumii — faptele rele, gândurile necurate, sunt o urâciune în ochii lui Dumnezeu, și cei ce săvârșesc astfel de lucruri pierd amiciția lui Dumnezeu — nu sunt după spiritul său. „Iar cine nu are spiritul lui Christos, acela nu este al lui”. — Z. '90-70.

7 Septembrie (142)

Nu vă temeţi şi nu tremuraţi; căci nu ți-am vestit, şi nu ţi-am spus Eu de mult lucrul acesta? Voi îmi sunteţi martori. Este oare un alt Dumnezeu afară de mine? — Isaia 44:8.

 

Unşii lui Iehova trebuie să aibă o încredere deplină în El şi să vestească fără frică Numele Lui. Timpul se apropie, când Iehova va da ocazie tuturor oamenilor, ca să decidă, în cine vor avea încredere şi cui doresc să ser­vească. Întrucât Iehova a făcut de Justificator pe Fiul său, Christos Isus, vorbeşte acuma către marele serv şi martor al său. (Isaia 42:5—7) El nu spune că Christos Isus ar fi însărcinat să ducă oameni în cer, ci declară că El a fost încredinţat ca să deschidă ochii lor orbi şi să le dea învăţătură despre adevăr, pentruca să aibă ocazie să aleagă cui să-i servească. Cei ce cred în Numele Dom­nului Isus Christos, a marelui Mântuitor şi Justificator al Numelui lui Iehova, au motiv să nădăjduiască. Fie­cine, care rămâne devotat cu desăvârşire lui Dumnezeu, în această măsură dovedeşte că Satan este un mincinos şi pentru aceasta va avea parte la justificarea Numelui lui Iehova. — V. Februarie 1934.

7 SEPTEMBRIE

Dacă este cineva în Christos, este făptură (creatură) nouă; cele vechi au trecut, iată toate s-au făcut noi. — 2 Corint. 5:17.

Făpturile noi în Isus Christos se cunosc unele pe altele nu după trup ci după spirit. În inima lor, a fiecăruia, adică în spiritul lor nou locuiesc cele mai nobile simțiri, cele mai sublime dorințe, numai ce este bun, drept, frumos și curat — oricât de mare ar fi slăbiciunea lor corporală. Se iubesc unii pe alții din punctul de vedere nou, al bunei intenții, al voinței și al armoniei cu Dumnezeu; amiciția lor reciprocă crește, văzând unii sârguința celorlalți în lupta dreaptă pentru credința, contra influențelor rele ale lumii, ale trupului și ale vrăjmașului. Nici peana, nici limba nu e în stare a exprima deplinătatea dragostei și prieteniei care este între făpturile noi în Isus Christos, pentru care cele vechi au trecut și toate s-au făcut noi. — Z.  '03-333.

6 Septembrie (86)

Iehova m'a făcut cea dintâie dintre lucrările Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui. Eu am fost aşe­zată din vecinicie. — Proverbe 8:22, 23.

 

Cugetarea lui Christos Isus, niciodată măcar  o clipă nu a fost în disarmonie cu cugetarea lui Iehova. El este „începutul creaţiunei lui Iehova" şi întotdeauna a fost desfătarea lui Iehova, deoarece El totdeauna a fost la El. El este acela, care conduce pe creaturile lui Dumnezeu pe căile dreptăţii. Cu cugetarea sa Fiul iubit al lui Dum­nezeu a constatat care este voia lui Iehova şi apoi cu bucurie s'a apucat să procedeze corespunzător acesteia: „Îmi place să fac voia ta Dumnezeul meu, şi legea ta este înlăuntrul meu.” (Ps. 40;8) Scopul sau ţinta prin­cipală a lui Christos Isus a fost întotdeauna aceea, ca să facă de cunoscut altora dreptatea şi Numele slăvit al lui Iehova. (Psalm 40:9, 10) Christos Isus în toate vremurile a slăvit Numele Tatălui său, Iehova V. 1. 4. 33.

6 SEPTEMBRIE

Niciun rău nu ți se va întâmpla. — Psalm 91:10.

Niciun rău nu poate să ni se întâmple — nimic nu poate fi spre stricăciunea noastră. Stricăciuni în privința intereselor și comodităților pământești, precum și în mersul afacerilor noastre pot să ne ajungă, dar când ne aducem aminte că noi nu suntem în corp ci în spirit, și că nouă, ca făpturi noi, Domnul ne-a promis împărăția la timpul potrivit, atunci înțelegem că nicio influență din afară nu poate avea înrâurire asupra adevăratelor noastre interese; nimic nu poate să ne împiedice în a ajunge la mărirea împărăției, pe care Domnul a făgăduit-o cuvioșilor săi. Numai pierderea încrederii în Domnul, necredința noastră, ne poate despărți de iubirea și promisiunile sale. — Z.  '03-331.

5 Septembrie (261)

Veniţi, zic ei, să-i nimicim din mijlocul neamurilor, ca să nu se mai pomenească numele lui Izrael! — Psalm 83:4.

 

Rudeniile de aproape ale lui Izrael ilustrează nimerit pe aceia, cari au fost odată în adevăr. Ceilalţi repre­zintă nimerit elementele, cari constitue pe aşa numita cre­ştinătate organizată, şi care combate pe vestitorii curajoşi ai Numelui Lui Iehova. Intențiunea hotărâtă a acestor conspiratori este, ca să stârpească rămăşiţa (care pretinde că este o naţiune, şi ceeace şi este în adevăr), ca să nu mai figureze ca naţiune. Conspiratorii vorbesc cam în felul acesta-: Noi pentru noi înşine voim să întemeiem împărăţia şi să stăpânim lumea. — În fruntea lor este Gog, şi înapoia lui stă Satan, care spune: Lumea este a mea şi eu mi-am format-o. Conspiraţia, şi toţi conspiratorii sunt împotriva lui Iehova şi a Împărăţiei sale. Din pricina aceasta sunt duşmani martorilor lui Iehova. Iehova vorbeşte către duşmani; „Sunt împotriva voastră”. Chestiunea discutabilă este clară aşadar, şi ziua bătăliei este aproape. — V. 1. 5. 33.

5 SEPTEMBRIE

Crudă este ca mormântul gelozia; flăcările ei ca flăcările de foc. — Cânt. c. 8:6. Trad. din evreică.

Gelozia este una din vrăjmașele cele mai mari care pot ieși creștinului în cale. Și trebuie privită ca inamica lui Dumnezeu, a oamenilor și a tuturor principiilor sănătoase; și în măsura în care inima noastră a fost atinsă și murdărită de ea — dacă și numai pe un moment — trebuie să recurgem la curățire prin spiritul sfințeniei și iubirii. Gelozia nu este numai un monstru crud, dar pană și vârful unghiilor îi sunt veninoase și cu siguranță aduce tulburare și suferință și în urmă durere și nimicire totală celor ce o primesc. Ea este păcat făcut cu gândul și răutate în cuget și foarte ușor poate să ducă la păcatul și răutatea faptei. Dacă odată a înveninat sufletul cu mârșăvenia ei, atunci numai cu mare greutate se poate curați deplin, atât de repede zugrăvește totul ce află în jurul său, după firea și culorile sale. — Z.  '03-330.

4 Septembrie (158)

Iată binecuvântarea cu care Moise, omul lui Dumnezeu, a binecuvântat pe copiii lui Izrael, înainte de moartea lui. — 5. Moise 33:1.

 

Moise a arătat credincioşilor, ce binecuvântări îi aşteaptă. Fără îndoială cuvintele de binecuvântare rostite de Moise au fost însemnate pentru folosul şi mângăerea specială a rămăşiţei, care acuma în zilele cele din urmă, a fost adunată la Christos.  Încurând va duce pe credincioşi în moştenirea lor vecinică; dar acestora li se pune în vedere că înainte ce vor putea primi moştenirea aceasta, cu râvnă şi curajoşi trebuie să se lupte sub steagul Împăratului vecinic. Întrunirea seminţiilor înaintea lui Moise se pare să corespundă sigilării seminţiilor lui Izrael descrisă în Apocalips capitolul şapte. Poporul de legământ al lui Iehova stă acuma în faţa Lui, ca să audă tot ce îi spune Iehova prin Christos Isus, şi pentru îndeplinirea poruncii sale cu o ascultare iubitoare şi de bunăvoie. — V. 1. 8. 33.

4 SEPTEMBRIE

Temere nu este în iubire, ci iubirea desăvârșită dă afară temerea, fiindcă temerea are chin. — 1 Ioan 4:18.

În adevăr, puternic, uimitor și înspăimântător este efectul fricii; numai asupra acelora nu, care din experiențele lor de mai înainte au învățat a cunoaște pe Domnul și a se încrede în el și atunci când nu sunt în stare a cuprinde umblările lui. Uriașa frică și deznădejde trebuie primite în față cu pietricica din pârâu: „Este scris!” Trebuie ca praștia credinței să arunce cuvântul făgăduinței cu atâta putere ca să doboare pe contrar și să ne mântuiască de domnia, lui... Înarmați astfel numai cu cuvântul Domnului, încrezându-ne pe toiagul lui, vom fi curajoși și vom răspunde eroarei îngâmfate precum David a răspuns filisteanului: „Tu vii asupra mea cu sabie, lance și pavază; dară eu vin asupra ta în numele lui Iehova Sabaot, Dumnezeul oștirilor lui Israel, pe care tu l-ai defăimat”. — Z  '03-329.

3 Septembrie (315)

Şi dacă n'ar fi scurtat Domnul zilele acelea, nimeni n'ar scăpa; dar le-a scurtat din pricina celor aleşi. — Marcu 13 :20.

 

Aceasta arată că Iehova foloseşte pentru un scop spe­cial pe membrii Celui ales depe pământ, în cursul strâmtorărei, şi cinstea aceasta nu o dă altora. Scurtarea zilelor de strâmtorare trebuie să aibă loc, în vreme ce unii din cei aleşi mai petrec pe pământ, deoarece opera de mărturie, pe care o execută din Îndurarea Domnului, trebuie să se facă înainte de sfârşitul de încheere. Pentru aceasta a spus Isus: „Această Evanghelie a Împărăţiei va fi propovăduită peste tot pământul să servească de mărturie tuturor naţiunilor, şi atunci va veni sfârşitul.” Vestea de bucurie pentru toţi iubitorii de dreptate este că Domnia lui Satan a ajuns la sfârşit, că Împărăţia lui Iehova, care va justifica Numele său a sosit, şi că toţi trebuie să ştie că Iehova este singurul Dumnezeu atotputernic. — V. 15. 5. 33.

3 SEPTEMBRIE

Căci îndurare voiesc și nu sacrificiu; și recunoștință de Dumnezeu mai mult decât olocauste. — Osea 6:6.

Cel ce-și dă voința sau inima Domnului, își dă tot ce are Domnului; cel ce nu jertfește voința și nu ajunge în starea supunerii din inima față de Domnul, acela nu poate aduce lui Dumnezeu jertfă bine primită. „Iacă, ascultarea este mai bună decât sacrificiul”, e învățătura care fiecare consacrat al Domnului ar trebui să și-o graveze în inimă. Spiritul ascultării este de lipsă; și dacă cineva are spiritul ascultării el se va supune voinței lui Dumnezeu și se va sili a cunoaște cât mai bine voința dumnezeiască, chiar pentru a putea fi ascultător. Despre această clasă zice Scriptura: „Cuvintele tale cum le-am aflat, le-am sorbit”; tot așa și cuvintele Domnului: „îmi place să fac voia ta, Dumnezeul meu, și legea ta este în inima mea”. — Z.  '03-220.

2 Septembrie (326)

A ieşit pela ceasul al treilea, şi a văzut pe alţii stând în piaţă fără lucru. Duceţi-vă şi voi in via mea, le-a zis el. — Matei 20:3, 4.

 

„Pela ceasul al treilea” corespunde începutului „zilei”, de 8 Septembrie 1922, şi este însemnat de o adunare ge­nerală a poporului de legământ al lui Dumnezeu în Cedar Point-Ohio. Atunci au putut fi folosiţi mai mulţi lucrători pe câmp, cum arată procedura gospodarului; El a dorit să mărească lucrarea, pentruca să se aducă mai multe roade. Cei ce stăteau în piaţă fără lucru, au voit să-şi vândă contra plată serviciul lor şi erau gata să lucreze. Ei nu erau încă în legământul pentru împărăţie. Ei au fost preumbriţi prin Rut, care a trebuit să fie „vândută", pentruca să producă roade. (Rut 4:1—10) Către aceştia a vorbit marele gospodar prin Christos Isus, care se află acuma în Templu: „Duceţi-vă şi voi în via mea”. Somaţiunea a fost transmisă şi clasei Rut prin clasa Naomi. — V. Ianuarie 1934.

2 SEPTEMBRIE

După ce ați curățit sufletele voastre în ascultarea adevărului prin spirit spre iubire frățească fără fățărie, iubiți-vă dăinuitor unii pe alții. — 1 Pet. 1:22.

Cunoștința trebuie foarte mult apreciată în biserică și privită ca o dovadă a înaintării, a creșterii, căci nimenea nu poate deveni tare în Domnul și în puterea țării sale — în har — dacă nu sporește și în cunoștință. În conformitate cu aceasta punem mare preț pe aceia, a căror iubire față de Domnul și de adevărul său s-a dovedit prin stăruința lor dezvoltată în studiarea cuvântului său, și a căror stare de grație se adeverește înaintea lui Dumnezeu prin aceea, că tot mai mult sunt călăuziți, în lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. Cu toate acestea, după cum în familia pământească ne îngrijim cu drag de copilași și de cei nedezvoltați, tot așa și în casa credinței trebuie să îngrijim, să iubim și să ajutăm pe cei mititei, ca să crească în Domnul și în puterea tăriei sale. — Z.  '03-207.

1 Septembrie (332)

Mi-a venit iarăş mintea la loc. Am binecuvântat pe Cel Prea Înalt, am lăudat şi slăvit pe Cel ce trăeşte vecinic, Acela a cărui stăpânire este vecinică, şi a cărui împărăţie dăiuneşte din neam în neam.—Daniel 4 :34.

 

Când Christos Isus în anul 1914 a fost instalat ca împărat, atunci imediat a început să slăvească şi să cin­stească pe Cel ce trăeşte vecinic, pe Cel Atotputernic, pe Cel Prea Înalt, şi  împărat al veciniciei. Christos Isus s'a apucat îndată de opera justificării Numelui Tatălui său, întrucât a asvârlit jos din cer pe Satan şi hoardele sale. Restatornicirea lui Nebucadneţar a fost o justificare a Cuvântului lui Iehova, pe care la vorbit prin profetul Daniel. Tot asemenea suirea pe tron a Domnului Isus Christos după expirarea timpului neamurilor, a fost o justificare a Cuvântului lui Dumnezeu, vorbit prin profeţii sfinţi. Dupăce Christos a venit la Templu, urma­şilor săi credincioşi a făcut de cunoscut Numele lui Ie­hova, şi aceştia acuma din partea lor fac de cunoscut Numele acesta. — V. Mai 1934.

1 SEPTEMBRIE

Dar Domnul i-a zis: du-te, pentru că acesta îmi este un vas ales, spre a duce numele meu înaintea neamurilor și împăraților și fiilor lui Israel. — Fapte 9:15.

Numele ce trebuia să-l ducă acest vas a fost vestea bună a darului și a iubirii dumnezeiești. Așa este cu toți membrii bisericii chemată. Noi suntem numai vase. Excelența, meritul, vrednicia este a Domnului Isus. Văzând că Isus este alesul Tatălui și că în el se arată caracterul său, noi lăsăm toate și-i urmăm lui. Tot așa dacă cineva lucră în serviciul și planul lui Dumnezeu și noi îi dăm un ajutor (ca în serviciul lui Dumnezeu), acest ajutor trebuie să fie făcut numai pe această bază — și nu din cauza magnetismului sau favoritismului personal — ci pentru că inimile noastre sunt atinse de Domnul prin credința că însuși Dumnezeu alege și se servește de astfel de oameni. — Z.  '03-206.

31 August (101)

S'a prefăcut într'un şarpe. Moise fugea de el. Iehova a zis lui Moise: Întinde-ţi mâna şi apucă-l de coadă. — 2. Moise 4 :3, 4.

 

Credincioşii trebuie să învingă orice frică, ce se re­feră la aplicarea puterii lui Iehova, nenorocire  sau pe­deapsă să aducă peste duşman. Iehova a trimis pe martorii săi, ca să vestească solia sa de nenorocire sau răz­bunare împotriva duşmanului; şi acuma martorii săi, rămă­şiţa trebuie să ia în mână mesajul profetic a mâniei lui Dumnezeu, şi să-l folosească împotriva duşmanului, ca pe un obiect asemenea şarpelui, întrucât pun aceasta în vedere organizaţiunei duşmanului, şi pe lângă aceasta avertizează pe toţi. Răspândirea în largul lumii a mesa­jului adevărului, care dă în ştire scopul lui Dumnezeu, de a-şi justifica Numele şi a nimici pe duşman şi organizaţiunea acestuia, este aplicarea nenorocirei împotriva duş­manului. Lucrarea aceasta este ilustrată prin prinderea şarpelui de coadă. - V. 1. 6. 33.

31 AUGUST

De este așa, Dumnezeul nostru, pe care noi îl servim, poate să ne scape din cuptorul ce arde cu foc: și din mâna ta o rege, ne va scăpa; și chiar de nu, știut să-ți fie, rege, că pe zeii tăi nu-i vom servi, și chipului de aur pe care l-ai ridicat, nu ne vom închina. — Daniel 3:17, 18.

Răspunsul evreilor către Nabucodonosor: „Dumnezeul nostru, pe care noi îl servim” — este vrednic de însemnat. Nu numai că ei recunoșteau pe Dumnezeu si-l cinsteau, dar ei îl și serveau cum îi se da ocaziune. . . Să ne hotărâm și noi, iubiți frați, — precum au făcut acești evrei, — că numai Domnului și Dumnezeului nostru să-i servim, că nu vom intra între servitorii și cinstitorii a nici unei erori, orice formă ar avea. Tot așa să hotărâm că noi nu ne vom pleca nici nu vom servi sectarismului, nici mamonului (sau averii) — cu murdăria și răsplățile lui — nici faimei, nici prietenilor și nici nouă înșine. — Z.  '99-172.

 

30 August (138)

Să laude Numele Domnului! Căci numai Numele Lui este înălţat. — Psalm 148:13.

 

Întrebarea cea mare decisibilă sau discutabilă a fost descoperită clasei Templului, şi ei au recunoscut că Numele Iehova înseamnă scopul sau cu creaturile sale; şi scopul său este a dovedi că El poate pune creaturi pe pământ, cari îşi vor păstra neprihănirea înaintea Lui, şi că El este Cel Prea Înalt, dela care se pogoară toate binecuvântările. Pentru a dovedi credincioşie faţă de Iehova, aceşti martori, numiţi şi „rămăşiţă” trebuie să iasă şi să pună mărturie domnitorilor depe pământ şi popo­rului, anume că Iehova este Dumnezeu, Împărăţia Lui a sosit şi ea este leacul de tămăduire pentru omenirea suferindă. Aceasta este prin urmare solia cea mai impor­tantă ce s'a vestit cândva pe pământ, deoarece ea se referă la justificarea Numelui lui Iehova— V. 1. 5. 33.

30 AUGUST

Așa se lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, pentru ca să vadă faptele voastre cele bune și să mărească pe Tatăl vostru care este în cer. — Mat. 5:16.

Nu numai aceasta este adevărat că Unsul Domnului va fi cu capul și umerii deasupra celorlalți, ,,ales între zeci de mii, cu totul plăcut” ci în mare măsură trebuie să fie adevărat și aceea, că toți aceia care sunt în legătură deaproape cu membrele corpului lui Christos în viața prezentă — înainte de-a fi el proclamat împăratul lumii întregi — trebuie să fie capabili a recunoaște mărirea și demnitatea acelora pe care Domnul îi alege și ridică la treapta cinstei pentru îndreptarea lucrurilor omenești. Trebuie să poată vedea, să poată recunoaște că au fost cu Christos, trebuie să recunoască mărimea inimii, înălțimea moralului lor — trebuie să aprecieze spiritul curat, mintea sănătoasă. — Z. '03-206.

29 August (242)

Voi sătura de grăsime sufletul preoţilor, şi poporul meu se va sătura de bunătăţile mele, zice Domnul. — Ieremia 31 : 14

 

Toţi aceia, cari au întrat în bucuria Domnului, in ade­văr sunt săturaţi, dealtfel nu ar putea să fie veseli. Aceştia ştiu acuma care este voia lui Dumnezeu cu pri­vire la dânşii, şi plăcerea lor este, ca din îndurările Dom­nului să facă tot ce pot mai bine pentru a-i face voia Lui. Întrucât sunt în Templu şi primesc învăţătură dela Dum­nezeu, ei sunt copiii săi şi membrii organizaţiunei sale, şi mare este pacea lor şi se simt săturaţi. Ei au fost tre­ziţi la recunoaşterea privilegiilor lor, în special a privi­legiului de a putea fi martorii lui Iehova şi de a putea lua parte la justificarea Numelui său sfânt, şi aceasta le aduce mare pace şi bucurie. Bucuria Domnului Isus Christos este justificarea Numelui Tatălui său, şi dacă El invită pe credincioşii Lui ca să între în bucuria a-ceasta, şi ei fac aceasta, atunci natural că se vor să­tura. — V. Aprilie 1934.

 

29 AUGUST

Cereți și nu primiți, pentru că cereți rău. — Iacob 4:3.

Să învățăm a ne ruga bine precum și a lucra și a spera în modul cuvenit. În scopul acesta să fim repezi, sprinteni la auzit, înceți și precugetați la vorbă, și totdeauna gata a asculta cu atenție cuvântul Domnului și lecțiunile care deja ni le-a comunicat; asemenea să fim gata a primi învățătura, conducerea și binecuvântarea sa. Să fim târzii în comunicarea plăcerilor, ci mai bine să ne silim a ajunge la dezvoltarea caracterului creștin, care nu caută voia noastră ci voința și drumul Tatălui nostru ceresc. — Z.  '03-204.

28 August (47)

Ca să nu lăsăm pe Satan să aibă un câştig dela noi; căci nu suntem în neştiinţă despre planurile lui. — 2. Cor. 2:11.

 

Satan este un duşman iscusit şi răutăcios. Mulţi oameni prin credinţa în Isus Christos au intrat într'un legământ cu Isus Christos, în urmă însă au căzut victime meşteşugirilor Diavolului. Justificarea Cuvântului şi Numelui lui Iehova nu a dominat peste toată cugetarea şi pur­tarea lor. Satan pe mulţi i-a amăgit, ca să-şi croiască o măsură falsă de conformare, şi ei cred că pentru a fi cu cugetare spirituală, ei trebuie să desvolte un „ca­racter plăcut”, cum or fi numit aceasta alţii. Ei s'au făcut pe sine înşişi să creadă că aceasta trebuie s'o facă ne­greşit, pentruca prin aceasta să câştige pe alţii adevărului, şi în felul acesta să-şi folosească influenţa pentru Împă­răţia Domnului. Aici însă se constată că unul, care trebuie să fie îndemnat de un om imperfect la aceea, ca să servească lui Iehova Dumnezeu, acela niciodată nu-l va servi pe Cel Prea Înalt în spirit şi în adevăr , şi timp mai îndelungat. — V. 1. 4. 33.

28 AUGUST

Predică cuvântul, stai de aproape la timp cuvenit și la timp necuvenit. — 2 Tim. 4:2.

Aceasta nu înseamnă că vestind altora vestea bună trebuie să vătămăm legile minții sănătoase și ale bunei cuviințe și astfel să-i incomodăm la timp nepotrivit și la ocazii neplăcute lor; ci din contră, înseamnă că noi trebuie să iubim adevărul atât de mult, încât să ne putem folosi cu bucurie de toate ocaziunile ce ni se prezintă pentru vestirea lui, chiar și atunci când nouă nu ne convine. Căci aceasta este chemarea principală a poporului lui Dumnezeu, ca el să fie o lumină în tot locul și la toți oamenii, pentru a susține adevărul și a-și dovedi slujba de evanghelist până la sfârșit. — Z. '03-189.

27 August (74)

Veţi vedea slava Domnului; pentrucă v'a auzit cârtirile împotriva Domnului; căci ce suntem noi, ca să câr­tiţi împotriva noastră. — 2. Moise 16:7.

 

 Chiar aşa dupăcum au experienţat Moise şi Aaron, cei ce plâng şi murmură; afirmă şi în zilele noastre, că ei s'au plâns contra procedurii Societăţii şi a unora cari sunt în legătură cu lucrarea Societăţii. Aceştia însă câr­tesc contra lui Dumnezeu. Dacă Iehova are o organizaţiune pe pământ, pe care o foloseşte atunci organizaţiunea aceasta este servul Lui, şi servul este răspunzător Dom­nului său. Dacă servul nu face un servici corespunzător voinţei Domnului său, atunci va fi dat la o parte, pentruca alţii să poată proceda după voia lui Dumnezeu. Societatea din îndurarea Domnului vesteşte mărturia pentru Numele lui Iehova, aşa cum a poruncit. Dacă Societatea face ceeace este în concordanţă cu voia lui Dumnezeu şi încurajează la aceasta pe credincioşi, atunci aceşti murmurători cârtesc împotriva lui Dumnezeu precum arată pilda cu denariul, unde spune: „Dupăce (lucrătorii cei dintâi) au primit banii, cârteau împotriva gospodarului (Iehova).”- V. Februarie 1934.

27 AUGUST

De aceea noi nu mai cunoaștem de acum pe nimeni după trup. — 2 Corint. 5:16.

Apostolul n-a vrut să zică prin aceasta că nici o atențiune să nu dăm la neajunsurile corpului, fie la noi sau la alți membrii ai bisericii. Trebuie să luptăm în contra tuturor slăbiciunilor trupești care de multe ori cer o tratare aspră în interesul făpturii nou. Cu toate acestea să deosebim bine făptura nouă de corpul ei slab și muritor, și să iubim și împreună să simțim cu fratele, deși este de lipsă, atât în interesul lui cât și al bisericii, să-l mustram și dezaprobăm, cât și să îmbunătățim purtarea lui rea. Îndrumarea apostolului, cum să recunoaștem și să deosebim cele două clase sau cele două naturi, sună astfel: cea nereformată cugetă totdeauna la lucrurile corpului, iar cea reformată la lucrurile spiritului. — Z. '03-170.

26 August (93)

Atunci cei neprihăniţi vor străluci ca soarele în Împă­răţia Tatălui lor. — Matei 13:43.

 

După curăţirea Sanctuarului lui Iehova se întâmplă că cei scoşi afară plâng, se vaetă şi scrâşnesc cu dinţii, dar credincioşii Templului, strălucesc ca martorii lui Ie­hova. Cei ce aparţin Templului, nu au motiv sau vreme să plângă, ci pentru dânşii prezentul este un timp de servici cu bucurie spre lauda lui Iehova. (Isaia 12: 2—6) întrucât se află în Templu, primesc învăţătură dela Ie­hova şi ei preţuesc mâncările primite. (Isaia 54:13) Ei continuă să facă poruncile Domnului: „Fericiţi sunt cei ce fac poruncile lui, ca să aibă drept la pomul vieţii, şi să intre pe porţi în cetate.” (Apoc. 22:14) Dacă ci­neva, devine necredincios dupăce a fost primit în Templu, pe acela desigur că îngerul Domnului îl va scoate şi îl va da afară. Credincioşii însă, cari rămân în Templu, vor avea parte la justificarea Numelui sfânt al lui Ie­hova. — V 15. 9. 33.

26 AUGUST

Iubirea este plină de bunătăți — 1 Corint. 13:4

Poporul Domnului nu trebuie să se exprime cu mirare față de persoanele diforme sau să critice lipsa unora de frumusețe... Politețea este o însemnată și frumoasă trăsătură a caracterului creștinesc. În lume această politeță este numai poleită, dar la creștinul adevărat aceasta nu este numai o strălucire exterioară, ci și o strălucire internă a sentimentelor curate ce locuiesc în inima care se dezvoltă după regula spiritului vieții, după regula iubirii. Iubirea conduce la noblețe, la răbdare, la gentilețe etc., și ea— chiar și când trebuie să se împotrivească — se sfiește a scăpa vre-o vorbă lipsită de delicateță, ci atât cât îi permite datorința, le înconjură. — Z. '03-153

25 August (102)

Să nu cauţi la faţa săracului, şi să nu părtineşti pe ni­meni din cei mari. — 3. Moise 19:15.

 

În anul 1931 toţi lucrătorii din via Domnului au primit câte un „denariu” indiferent de durata timpului cât au lucrat în vie. Aceasta dovedeşte că ei răsplata nu pentru aceea au primit-o că doar ar fi adus ceva folos Domnului, ci fiindcă plata o primesc ca un semn al bunătăţii lui Iehova, şi aceasta arată relaţia cordială care există între lucrători şi marele gospodar. În via Domnului există lucrători în diferite poziţii. Cum a sosit timpul plăţii, amăsurat regulei dumnezeeşti, toţi aceia, cari au lucrat, fără a ţinea seama de poziţia pe care au ocupat-o în vie, a trebuit să fie toţi trataţi pe o formă, întrucât toţi au avut parte de acelaş tratament, prin ur­mare toţi aceia, cari au posedat cugetarea potrivită şi aprecierea corectă, trebuia să se bucure împreună. Ie­hova s'a îngrijit, ca toţi să fie trataţi cu dreptate şi fără părtinire. Legea sa a pretins să nu se facă nici o deosebire. — V. Ianuarie 1934.

25 AUGUST

Știm că dacă se va arăta vom fi asemenea lui, fiind că-l vom vedea așa după cum este. — 1 Ioan 3:2.

Speranța că în curând vom ajunge schimbarea prin înviere, și vom deveni asemenea iubitului Răscumpărător, și-l vom vedea așa cum este, și ne vom împărtăși de gloria sa în marea „epiphanie”. sau strălucirea măreață a fiilor lui Dumnezeu în împărăție, trebuie să încurajeze și să ne întărească inima, să ne deschidă buzele și să ne oțelească la toate datorințele, drepturile și prilejurile de-a putea servi Domnului nostru și credincioșilor săi. Dacă această speranță a fost ancora poporului Domnului în decursul veacurilor, cu atât mai mult este aceasta acum pentru noi, când trăim în timpul prezenței sale, așteptând „apokalipsis”, descoperirea sa în mărirea sau gloria împărăției! — Z. '03-151.

24 August (302)

Iată tâlcuirea acestui fapt, împărate, iată hotărîrea Ce­lui Prea Înalt... şapte vremi vor trece peste tine, până vei cunoaşte că Cel Prea Înalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor — Dan. 4:24, 25.

 

Aceste cuvinte ale lui Daniel arată că după expirarea acestor şapte vremi Iehova va trimite pe Fiul său iubit ceeace a şi făcut, ca pe toţi contrarii şi pe toţi alţii să-i silească să recunoască că Iehova este Cel Prea Înalt, şi că stăpânirea lumei a fost predată în mânile Aceluia, care justifică Numele lui Iehova. Cuvintele mai arată afară de aceasta că martorii lui Dumnezeu, pentruca să-şi păstreze neprihănirea înaintea lui Iehova, sub duşmănie înfocată şi multe suferinţe trebuie să dea în ştire popoarelor că împăratul a sosit şi şade pe tronul său. Iehova lămureşte înţelesul profeţiilor sale şi dă martorilor săi asigurare deplină că ei stau de partea Lui. V. Mai 1934.

24 AUGUST

Tată sfinte, păstrează-i în numele tău pe care mi l-ai dat, ca să fie una după cum noi suntem una. — Ioan 17:11.

Dacă ne uităm mai de aproape la această admirabilă manifestare de înalte sentimente ale Domnului față de biserică, vedem mărirea unității de familie dumnezeiască. Aceasta este unitatea scopului, unitatea încrederii, unitatea simpatiei, unitatea iubirii; unitatea cinstirii și unitatea posesiuni unii altora. Domnul a arătat această unitate ca deja existând între el Tatăl ceresc; dar pentru învățăceii săi, aceasta era atunci numai în speranță și tot așa este și azi. Împlinirea acestei unități este scopul ideal pentru care ne luptăm și aspirăm. — Z. '03-77.

23 August (23)

Te iubesc Iehova, tăria mea! Iehova este stânca mea şi cetatea mea. — Psalm 18:1, 2.

 

Acelora, cari iubesc pe Iehova, El le oferă un adă­post desăvârşit, dar nimănui altuia. Aceste „zile din urmă” sunt viforoase şi cu multe pericole, deoarece a sosit punctul culminant. Duşmanul îşi dă toată silinţa să ni­micească pe aceia, cari servesc lui Dumnezeu. Mânia sa este îndreptată în special contra martorilor lui Iehova, deoarece ei în ascultare faţă de poruncile lui Dumnezeu, transmit poporului mărturia adevărului. Aproape toată naţiunea Izrael a căzut dela Dumnezeu, deoarece poporul acela nu a iubit pe Dumnezeu, şi pentru aceasta a fost de lipsă ca naţiunea să fie distrusă, „Creştinătatea” este împotriva lui Iehova, deoarece nu-L iubeşte, şi pentru aceasta va fi distrusă. Nu­mai iudeii adevăraţi (spirituali) pot să cânte cu since­ritate cuvintele psalmului optsprezecelea. Aceşti cântăreţi ştiu că Numele lui Iehova este un turn tare de scă­pare. — V. Aprilie 1934.

23 AUGUST

Acum dar rămâne credința, nădejdea și iubirea, aceste trei; dar mai mare din acestea este iubirea. — 1 Corint. 13:13.

Fiindcă iubirea este cea mai sublimă și mai măreață, de aceea este și cea mai statornică ... căci de fapt, nu va înceta oare credința imediat ce vom ajunge să vedem curat toate ce am crezut? Și tot așa speranța, când vom ajunge la împlinirea speranțelor noastre și vom deveni posesorii adevărați ai făgăduințelor Tatălui nostru ceresc? Iubirea însă nu se va sfârși niciodată, după cum nu s-a început niciodată. Dumnezeu este iubire și fiindcă el nicicând n-a avut început, tot astfel și iubirea este fără început. Căci ea este caracterul, firea lui Dumnezeu, și fiindcă el este etern, și iubirea este eternă. —Z. '03-58.

22 August (57)

Întîi vor învia cei morţi în Christos. Apoi, noi cei vii, cari vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Dom­nul — 1. Tesal. 4 :16, 17.

 

Credincioşii adormiţi, caşi apostolii, au fost înviaţi mai întâi şi strânşi la Domnul în Templu, adeca ei au fost zidiţi în Sion. Acestora a urmat strângerea laolaltă a acelora, cari au rămas în viaţă, adeca rămăşiţa. Faptul că ei au fost strânşi laolaltă în Templu şi acolo sunt învă­ţaţi de către Dumnezeu, este o dovadă convingătoare că ei sunt la Domnul „în văzduh”, adeca în starea unde ochiul natural nu poate să pătrundă. Dacă ei sunt cu Domnul în Templu, atunci fără îndoială sunt la Dom­nul, şi El este nevăzut pentru ochi naturali. Prin ur­mare cuvintele „răpiţi... întru întâmpinarea Domnului în văzduh” descriu pedeplin starea lor. Cei ce sunt în Templu, chiar şi dacă în organism de carne, sunt totdeauna cu Domnul, presupunând că vor rămânea cre­dincioşi, pânăcând organismul lor va fi schimbat cu ocazia primei învieri. — V. Aprilie 1934.

22 AUGUST

Nu știți ca eu trebuie să fiu în cele ale Tatălui meu? — Luca 2:49.

Oare nu este de lipsă ca toți să avem spiritul Domnului, exprimat în aceste cuvinte? Adevărații sfinți ai Domnului nu au afaceri de-ale lor, căci prin consacrarea lor toate le-au dat Domnului. Ca slujbași ai Domnului, ei trebuie să le îngrijească în așa fel — nu cu gândul ca la moarte să le lase în stare mai bună copiilor sau amicilor lor, ceea ce le poate fi chiar spre stricăciune. Din contră, fiind încă în viață el trebuie să le folosească atât de înțelept cât îl ajută puterile și înțelepciunea, căci cu moartea sa încetează de-a mai fi îngrijitor peste ele și trebuie să dea socoteală de ele. — Z. '03-53.