26 Iulie (304)

Deşteaptă-te tu, care dormi, scoală-te din morţi, şi Christos te va lumina!. — Efeseni 5 :14.

 

Aceasta fără îndoială este o citare liberă din profeţia lui Isaia (52:1; 60:1) şi trebuia să servească la aceea, ca să trezească pe Efeseni la îndeplinirea datorinţelor şi obligaţiunilor lor. Adeseori s'a văzut lipsa, ca poporul lui Dumnezeu să fie îndemnat la o mai mare rîvnă şi la o activitate mai sporită. În armonie cu aceasta este pilda lui Isus despre fecioare. Aceste fecioare au privit după venirea Domnului, a mirelui, şi l-au aşteptat; ele însă erau somnoroase şi au aţipit. „Fiindcă mirele zăbovea, au aţipit toate şi au adormit. La miezul nopţii s'a auzit o strigare: Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!” Unii dintre paznici au adormit, adecă s'au pus jos la odihnă, pânăcând alţii au aţipit numai, sau moţăiau, deoarece le căzu greu să rămână treji. Când însă s'a observat că Domnul a venit la Templul său, atunci s'a auzit un strigăt să-i trezească şi să se scoale. — V. Aprilie 1934.

26 IULIE

Biruitorului îi voi da.. o pietricică albă, și pe pietricică un nume nou scris, pe care nimeni nu-l știe decât numai primitorul. — Apoc. 2:17.

Toți învățătorii trebuie sa se dovedească că ei sunt de aceia care sunt gata a sacrifica totul pentru Domnul; de aceia care sacrifică, dacă e de lipsă, iubirea, prietenia și recunoștința oricărei alte ființe pentru a câștiga iubirea și îndurarea Domnului. Noi credem că această încercare se apropie zi de zi tot mai tare de poporul consacrat al Domnului și privește pe fiecare să țină seama că și acesta este unul din elementele încercării noastre. Corespunzător trebuie deci să îndreptăm iubirea noastră spre lucruri cerești și astfel să învingem și să omorîm în noi orice atragere spre ființe pământene, sau spre astfel de lucruri care împiedică aplecările și serviciile noastre pentru Domnul. — Z. '99-140.

25 Iulie (270)

Împăratul o văzut pe un străjer sfânt pogorându-se şi zicând: Tăiaţi copacul, şi nimiciţi-l; dar trunchiul cu rădăcinile lui lăsaţi-l în pământ... până vor trece şapte vremuri peste el. — Daniel 4:23.

 

Dumnezeu a prezis în Eden nimicirea lui Satan. Iată că şi sentinţa însemnată în profeţia lui Daniel vesteşte nimicirea lui Satan şi a organizaţiunei sale. Cu toatecă sentinţa a fost dată şi însemnată îndată după răscoala lui Satan, totuş pe vremea aceea încă nu i s'a revocat domnia supremă de peste oameni, ci Iehova a îngăduit, ca Satan să rămână în slujbă până la timpul hotărît al lui Dumnezeu, anume până la venirea aceluia, ,,al cui este dreptul” să practice domnia supremă. Acest period de timp corespunde exact aceluiaş timp, care se aminteşte în 2. Moise 9: 16, în cursul căruia Iehova lasă pe Satan să rămână în picioare, pentruca să-şi demonstreze puterea Lui cea mare, şi pentruca martorii săi să vestească faptul acesta înainte de nimicirea lui Satan — V. Maiu 1934.

25 IULIE

Unul este legiuitor și judecător, cd care poate să mântuiască și să piardă; cine ești tu, care judeci? — Iacob 4:12.

Cu aceasta gândire se unește ceeace spune apostolul Pavel, că nici lumea, nici frații nu-l pot judeca — ci numai Domnul singur e în stare a judeca — el care citește în inimi și cunoaște împrejurările, încercările și imperfecțiunile de biruit. Ba declară și aceea, că „nici eu însumi nsn mă judec”. — 1 Corint. 4:3.

Mai potrivit lucru este a nu condamna pe alții, care în mod conștiincios pretind a fi copiii Domnului, și este potrivit a nu ne condamna nici chiar pe noi în asemenea împrejurări. Zi de zi trebuie să ne străduim tot înainte și mai înainte, silindu-ne să facem tot ce putem mai bine pentru cultivarea îndurărilor cerești, ca să putem servi potrivit, lăsând rezultatele în grija Domnului. — Z. '99-139.

 

24 Iulie (55)

Să nu nedreptăţeşti pe sâmbriaşul sărac şi nevoiaş... Să-i dai plata pentru ziua lui înainte de apusul soarelui; căci e sărac şi’o doreşte mult. — 5. Moise 24:14, 15.

 

Sâmbria plătită lucrătorilor în via lui Iehova, nu poate să fie de natură pământească. Este o răsplată sufletească, sau o plată, care are o deosebită valoare pentru aceia, cari stau în legământ cu Iehova; şi plata aceasta poate să fie folosită spre folosul lor, întrucât ei iau parte la justificarea Numelui lui Iehova. Creaturilor depe pământ nu se putea plăti o plată mai mare, decât aceea să primească un nume depe buzele lui Iehova; şi numele acesta arată relaţia cordială şi intimă dintre Iehova şi poporul său credincios. Niciodată mai înainte nu a dat creaturilor o astfel de plată, şi nici nu o va da cândva altora afară de urmaşii credincioşi ai lui Isus. Acestor lucrători credincioşi din via sa le dă un nume nou şi le vorbeşte: „Eu sunt Iehova, acesta este numele meu, şi cinstea mea nu o dau altora.” - V. Ianuarie 1934.

23 Iulie (292)

Ci în toate privinţele arătăm că suntem nişte vrednici slujitori ai lui Dumnezeu..... în slavă şi în ocară, în vorbire de rău şi în vorbire de bine. Suntem priviţi ca nişte înşelători, măcar că spunem adevărul, — 2. Cor. 6: 4, 8.

 

Satan a făcut un articol de comerţ, din neamul omenesc şi a organizat un mare sistem politic şi comercial, care asupreşte grozav pe poporul de rând şi a necinstit Numele sfânt al lui Dumnezeu. În diferite localităţi au fost introduse legi, cari regulează comerţul ambulant. Legiuitorii, care au făcut legile acestea, nu au avut niciodată în gând sau nu au intenţionat ca aceste ordonanţe să împiedice în oareşcare formă predicarea Evangheliei Împărăţiei. Totuş în special dela 1918 duşmanul a scos la iveală legile ce stăteau de multă vreme în codicele de legi, şi le foloseşte acuma ca unealtă pentru prigonirea martorilor lui Iehova. Pentrucă aceştia oferă oamenilor cărţi, cari conţin vestea Împărăţiei, şi primesc în schimb dela oamenii cari iau cărţile o sumă, care este mai mică decât costul cărţilor şi a transportului lor, reprezentanţii religioşi ai lui Satan învinuesc pe aceşti predicatori credincioşi ai Împărăţiei, că ei „fac comerţ ambulant fără să aibă permis legal”, şi pun ca să fie arestaţi. — V. 15. 12. 33.

22 Iulie (323)

Aşa urmăreşte-i cu furtuna ta, şi înspăimântă-i cu vijelia ta. Umple faţa lor cu ruşine, ca să caute Numele tău, Iehova. — Psalm 83:15, 16.

 

Rămăşiţa ştie că duşmanul trebuie să fie nimicit, şi va fi cuprinsă de spiritul mâniei drepte contra tuturor acelora, cari se luptă împotriva lui Iehova Dumnezeu. Pentru aceea se roagă ei pentru stârpirea duşmanului, pentruca să poată şti toţi, căci Iehova este singurul Dumnezeu Cel Prea Înalt. O neglijenţă sau codire de a se ruga aşa, ar dovedi că nu suntem credincioşi faţă de Dumnezeu. Rămăşiţa nu zăboveşte, ca să rostească rugăciunea prescrisă de cuvintele profetului lui Iehova. Ei se roagă pentru stârpirea definitivă a duşmanului, pentruca toţi aceia, cari doresc dreptate şi viaţă, să poată recunoaşte că Iehova este Cel drept, şi Dătătorul vieţii. În vreme ce se roagă ei astfel, ei se poartă în armonie cu rugăciunea, întrucât cu sârguinţă aleargă din loc în loc ca să spună altora că Iehova este Dumnezeu, şi că Împărăţia sa este speranţa omenirei. — V. 1. 5. 33.

22 IULIE

Drepții strigă și Iehova îi aude, și din toate nevoite lor îi scapă. Aproape este Iehova celor cu inima zdrobită, și pe cei cu spirit umilit îi ajută. Multe sunt durerile drepților, dar din toate-i scapă Iehova. Căci de șapte ori de va cădea cel drept, iarăși se va scula. — Psalm. 34, 18-20; Prov. 24:16.

Dacă oricând am afla că am făcut un pas greșit pe care noi nu-1 mai putem îndrepta, atunci trebuie să așteptăm că acesta să aducă cu sine dezamăgiri, care înainte ne-au fost spuse de Domnul. În schimb însă Dumnezeu poate permite ca această cale să ne aducă binecuvântări prin căința inimii, prin supunere mai umilită față de Domnul, prin stăruință mai mare, prin trezire și încredere mai multă în viitor. În acest chip chiar și poticnirile vieții pot să devină pietre de pășire la trepte mai înalte ale harului și a adevărului. — Z. '03-217.

21 Iulie (52)

Egiptenii nu mai puteau să bea apa rîului, şi a fost sânge în toată ţara Egiptului. Dar vrăjitorii Egip­tului au făcut şi ei la fel prin vrăjitoriile lor. — 2. Moise 7:21, 22.

 

Vrăjitorii sufleteşti ai organizaţiunei lui Satan lasă ca apele adevărului să apară sângeroase. Ei şi complicii lor acuză pe martorii lui Iehova că ei ar fi activi într'o întreprindere comercială, şi ar vinde cărţi pentru câştig, şi ei calcă legile comerciale a ţării, întrucât fără per­misiunea autorităţilor lumeşti umblă din casă în casă. Astfel caută vrăjitorii moderni să transforme apele măr­turiei lui Iehova, ce se pune acuma de către martorii săi, într'o beutură mortală. Elementele comerciale, po­litice şi religioase caută să dovedească poporului, că ei au autoritate să domnească şi să amelioreze stările rele actuale. Astfel continuă ei să defaime Numele lui Iehova — V. 15. 6. 33.

21 IULIE

Spre aceasta sunt născut, și spre aceasta am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. — Ioan 18:37.

Credincioșia Domnului pentru adevăr a atras asupra lui ura și împotriva acelora care au fost orbiți de vrăjmaș. Mărturisirea pentru adevăr l-a costat viața, și sacrificarea vieții sale în interesul adevărului a constituit prețul răscumpărării. Tot așa fiecare urmaș al Domnului trebuie să mărturisească adevărul — adevărul cu privire la caracterul și planul lui Dumnezeu. Pentru această mărturisire pe fiecare urmaș adevărat al lui Isus îl va costa viața, predându-se astfel lui Dumnezeu prin Christos ca sacrificiu viu, sfânt și bine primit. Fiecare, care speră să moștenească împreună cu Prințul vieții în împărăția sa, trebuie să mărturisească pentru adevăr, punând o bună mărturie pentru împărăție, baza ei și în sfârșit pentru deplina ei construcție în glorie. — Z. '99-123.

20 Iulie (35)

Eu vreau să plătesc şi acestuia din urmă ca şi ţie. Nu pot să fac ce vreau cu ce-i al meu? Ori este ochiul tau rău, fiindcă eu sunt bun?—Matei 20 :14, 15.

 

Cine poate să tragă la îndoială dreptul lui Iehova de a face cu ai săi ceeace vrea? Ispravnicul desigur că nu s'a cugetat la aceea, ca să procedeze împotriva voinţei Tatălui său; deaceea a trebuit să achite plata amăsurat îndrumărilor gospodarului, Iehova. Iehova n'are lipsă, ca cineva să-l sfătuiască cu privire la aceea, cum să distribuie darurile sale sau cum să împartă plata ce o dă: „Şi în adevăr, cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui? Cine i-a dat ceva întîi, ca să aibă de primit înapoi?” (Rom. 11:34, 35) Egoismul este contrarul opus a iubirei, şi prin urmare pricinueşte pagubă sau rău. Dacă dă dovadă că în faptele lui nu este mânat de motivul drept, atunci despre creatura aceasta se poate spune, că are o inimă rea. Dorinţa de a primi ceva mai mult decât fraţii săi, duce la întunerec. —V. Februarie 1934.

20 IULIE

Eu sunt via cea adevărată, și Tatăl meu este vierul… ori ce coardă care face rod o curăță ca să facă mai mult rod. — Ioan 15: 1, 2.

Precum și cele mai bune vițe din vie care arată puterea lor de roadă, au lipsă de-a fi scurtate, tot astfel și poporul Domnului, cel mai cinstit și serios are lipsă de disciplina și îngrijirea bună a Domnului, altfel ușor devine lemnoasă și nefructiferă. Copilul adevărat al lui Dumnezeu, a cărui voință s-a contopit cu totul în voința Domnului, nici nu se vatăma, nici nu se descurajează de tăierile și scurtările ce i se fac. Căci desigur a învățat ceva despre lipsurile și neajunsurile sale și are deplină încredere în înțelepciunea Vierului mare. Prin urmare, dacă providența divină pune vre-o piedică străduințelor sale, el primește bucuros această stânjenire a planurilor sale, fiind convins că voința și drumul Domnului sunt cele mai bune și din acestea va rezulta cea mai mare binecuvântare. — Z. '99-109.

19 Iulie (34)

Hotărîrea aceasta a fost luată în sfatul străjerilor, şi pusă la cale înaintea sfinţilor, ca să ştie cei vii că Cel Prea Înalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor. — Daniel 4 ; 17.

 

 Iehova şi Christos Isus sunt singuri „sfinţi”. Hotărîrea de judecată a fost dată de Iehova, şi va fi vestită şi executată de către Justificatorul Numelui lui Iehova. Iehova şi Christos Isus sunt şi „străjerii”; ei păzesc Numele lui Iehova şi ceeace este în legătură cu justificarea lui. Hotărîrea de judecată are de scop, „ca să ştie cei vii că Cel Prea Înalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor”. Prin urmare scopul cel mai de seamă este justificarea Numelui lui Iehova şi decisiunea vecinică a chestiunei suveranităţii sale şi a dreptului său de domnie ce nu se poate separa de El. Când Christos Isus a venit la Templul lui Iehova, aceasta a indicat începutul timpului, dela care stăpânitorii lumii nu se vor mai putea multă vreme să se scuze cu necunoştinţă, ci trebuie să ştie că Iehova este Dumnezeu. — Psalm 83:18; V. Maiu 1934.

19 IULIE

Paharul pe care mi l-a dai Tatăl oare să nu-l beau? — Ioan 18:11.

Cât de mult strălucește vrednicia umilinței din toate amănuntele serviciului scumpului nostru Mântuitor. Nici chiar în momentul de-a se preda inamicilor săi nu se laudă că slujba i-a fost voluntară, și nu caută gloria de martir. El mărturisește adevărul spunând că Tatăl cere de la el acest sacrificiu ca dovadă a credinței sale personale față de El. Mărturisește că este sluga lui Dumnezeu, — Fiul care prin pătimirile sale a învățat ascultare și supunere.

Nicio învățătură nu poate fi mai de folos urmașilor Domnului decât aceea de-a sta gata și supuși la aceea ce a fost supus Fiul: a golit paharul ce i-a fost dat de Tatăl său. Prin această prelegere învățăm că Tatăl ne îndrumă și ne conduce în lucrurile noastre, pentru că suntem membre ale corpului uns. — Z. ’99-418.

18 Iulie (306)

Când nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frîu; dar ferice de poporul care ţine legea! — Proverbe 29 :18.

 

 Toţi oamenii înzestraţi cu o oareşcare pricepere doresc să trăiască, să locuiască în pace şi să se bucure de lucrurile, pe care li le-a dat Dumnezeu. Nici o creatură umană nu poate să preţuiască binecuvântările acestea dorite înainte ce înţelege, că de unde vin, şi ce trebuie să facă, ca să le poată câştiga. Iehova Dumnezeu a trimis pe Fiul său iubit pe pământ, pentruca omul să creadă în el, să trăiască şi să nu piară. Aceasta înseamnă că omenirea fără de cunoştinţă şi credinţă, trebuie să piară. Viaţa omului desăvârşit Isus, a câştigat preţul de răscumpărare pentru om, însă pentruca omul să poată avea folos din aceasta, trebuie să cunoască pe Iehova Dumnezeu şi pe Isus Christos, şi să se decidă, ca să dea ascultare legilor drepte ale Împărăţiei sale. Iehova a făcut o îngrijire pentru educarea oamenilor, şi a impus martorilor săi obligaţiunea, ca să le explice că nădejdea lor zace în Împărăţie. — V. Februarie 1934.

18 IULIE

În zilele din urmă vor veni timpuri primejdioase. Pentru că vor fi oamenii... îngâmfați. — 2 Tim. 3:1, 4.

Creștinul adevărat nu este încăpățânat. Din contră este ca lipsit de cap, decapitat, — simbolic — prin jertfirea sa Domnului. Și-a pierdut capul, a abzis de voința sa proprie și de-a se conduce singur, și ca membru al corpului lui Christos s-a plecat capului și domniei sale absolute ... Creștinul adevărat în toate afacerile vieții, atât în cele de bucurie, cât și în cele de greutăți și încercări, cere conducere de la cap. El întreabă ce și cum să lucreze, cum să grăiască pentru ca și mintea și cugetele sale să fie în deplină armonie cu voința lui Dumnezeu în Christos. — Z. ’99-102.

17 Iulie (170)

Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. - Matei 22: 37, 38.

 

          Cel înţelept va face un singur lucru, şi anume totdeauna, şi aceasta este, a iubi pe Iehova. Porunca cea dintâi şi cea mai mare şi importantă este, ca creatura să iubească pe Iehova Dumnezeu. Pe Isus l-au întrebat: „Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă a legii?'' Răspunsul lui Isus dovedeşte că există o poruncă superioară. Iehova dădu poruncii acesteia cea mai mare importanţă, şi aceasta se evidenţiază mai tare de provocarea nelegiuită, pe care Satan, Diavolul, a aruncat-o în faţa lui Iehova. Când Dumnezeu a scos pe Izrael din Egipt, atunci îi dădu poporului său porunca aceasta, ca să-l iubească, dacă vreau să trăiască. A doua poruncă după porunca aceasta mare, precum declară Isus, este: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi'', nici mai mult, nici mai puţin. În aceste două porunci se cuprinde legea întreagă şi prorocii; deoarece o lipsă de a ţinea aceste porunci, face nevalabilă respectarea altor porunci. - V. Aprilie 1934.

17 IULIE

Pe cel ce cu cugetare statornică, îl vei păzi în pace desăvârșită, căci în tine se încrede. — Isaia 26:3.

Aceasta nu e pacea lumească, nu e pacea indiferenței, nici a leneviei, nici a indulgenței, nici a încrederii în voia sorții, ci este pacea lui Christos, „pacea mea”. Putem vedea, dacă căutăm trecutul, că Domnul în toate împrejurările și-a păstrat pacea cu Dumnezeu. Această pace cuprinde în sine încrederea în înțelepciunea, dreptatea, iubirea și puterea dumnezeiască. Această pace reamintește făgăduințele prețioase făcute prin Domnul credincioșilor săi: că nici când nimic nu-i va stânjeni, că toate vor lucra spre binele lor, a celor ce iubesc pe Dumnezeu. Această pace poate dobândi prin credință totul ce permite providența divină și poate privi și printre lacrimile sale spre îndurările finale, cari au fost promise de Domnul nostru și de care pacea și bucuriile de acum sunt numai o pregustare. — Z. ’99-95.

16 Iulie (11)

Voi vesti Numele tău fraţilor mei, şi te voi lăuda în mijlocul adunării. - Psalm 22:22.

 

          După ce Isus şi-a terminat opera de pe pământ, şi nemijlocit înainte ce a mers pe Golgota, a zis: „Am făcut cunoscut Numele tău oamenilor, pe cari mi i-ai dat din lume.'' Satan a tras la îndoială adevărul Cuvântului lui Dumnezeu, a necinstit Numele Lui mare şi sfânt, şi a pus în discuţie suveranitatea Celui Prea Înalt. Timp de multe veacuri a permis Iehova, ca Satan să-şi continue calea nelegiuită şi în aceasta a mers până la extrem. În tot timpul nelegiuirei între creaţiuni, Isus a ţinut sus cu curaj Numele lui Iehova, şi l-a slăvit. El în toate vremurile şi-a păstrat neprihănirea faţă de Iehova. Felul purtării lui Christos descopere cugetarea sa. În cugetele lui Isus Christos locul prim totdeauna Numele sfânt al Tatălui său l-a ocupat. - V. 15. 4. 33.

16 IULIE

Fiți plini de spirit. — Efeseni 5:18.

Umplerea noastră cu spirit sfânt va fi în măsura golirii noastre de voința proprie și de umplerea noastră cu spiritul ascultării, supunerii, și credinței. Și cu toate că supunerea trebuie să se arate în viața de toate zilele, totuși Domnul la poporul său consacrat consideră mai mult intențiunea, voința și supunerea inimii. Prin urmare, cei ce pot să placă Domnului, sunt cei cu inima credincioasă față de el; cu toate că nu prea plac acelora cu cari vin în atingere. De altă parte, mulți carr sunt „prea cinstiți înaintea oamenilor”', pentru moralitatea lor exterioară, sunt urâți în ochii Domnului pentru răceala și necinstea inimii lor. Cu toate acestea, acela în care locuiește speranță și spirit nou, își va da silința a se curăți nu numai în cugete ci și în vorbe și fapte și în toate lucrurile lui, atât interne cât și externe, — Z. '99-92.

15 Iulie (108)

Eu te sprijinesc cu dreptatea mea biruitoare. – Isaia 41:10.

 

         Împrejurarea că Dumnezeu promite că va sprijini pe servul său, este o dovadă convingătoare că servul va fi cu multă amărăciune combătut de către duşman, şi că este de lipsă ca să intervină putere dumnezeiască în interesul servului, ca să fie ajutat şi ocrotit. Iehova  face de cunoscut Sionul, organizaţiunea sa, care dă naştere servului său; şi El descopere şi pe organizaţiunea lui Satan, care se luptă cu disperare, să nimicească clasa servului credincios. Domnul face aceasta, pentru ca nimeni dintre aceia, cari îl iubesc să nu rămână în întuneric. Clasa „servului credincios”, poartă acum numele pe care gura lui Iehova l-a dat servului său, anume: „Martorii lui Iehova”. Împreună constitue ei partea vizibilă a organizaţiunei lui Iehova depe pământ, şi ei înţeleg şi vorbesc sincer şi veseli: „Numele lui Iehova este un turn tare; cel neprihănit aleargă acolo şi găseşte adăpost.” – V. 1. 4. 33.

15 IULIE

Și dacă voi fi dat de mâncare săracilor toată averea mea, iar iubire nu am, nimic nu folosesc. — 1 Corint. 13:3

Voind a servi altora să nu uităm că banul nu este unicul lucru de care oamenii duc lipsa dureroasă. Mulți care nu au lipsă de bani au lipsă de iubire și simpatie. Și Domnul nostru a fost unul dintre aceștia: inima lui plină de iubire, în comparație a aflat puțină prietenie în inimile și mințile mult sau mai puțin întinate, chiar și a celor mai nobili reprezentanți ai rasei omenești, care era reprezentată în apostolii săi. Se părea că în Maria s-ar fi aflat acea profunzime a iubirii și devotamentului, care pentru sufletul lui era un parfum, reîmprospătare, reînveselire, întărire. Și Maria a știut să prețuiască mai bine decât oricare altul înălțimile și profunzimile caracterului învățătorului. Ea nu sa bucurat numai că poate ședea la picioarele lui și poate învăța de la el, ci mai mult că-i poate da un semn prețios de iubirea, ascultarea și jertfirea sa. — Z. '99-77.

14 Iulie (150)

Fiţi plini de râvnă cu duhul. Slujiţi Domnului. Bucuraţi-vă în nădejde. – Romani 12:11, 12.

 

         Martorii lui Iehova au tot motivul să se bucure şi să fie veseli. Tatăl nostru ceresc descopere acum profeţiile sale în armonie cu promisiunea sa că El va înmulţi nădejdea unşilor săi. Aceşti credincioşi nu vor avea parte la exercitarea mâniei lui Dumnezeu contra sistemelor nelegiuite; ei vor cânta numai lauda lui Iehova şi vor vesti sentinţa sa.  Li s’a dat însă asigurarea deplină, că încurând prin căderea desăvârşită a sistemului diavolesc, se va pune capăt la orice duşmănie a adevărului de către stăpânitorii „creştinătăţii”. Clasa Sanctuarului lui Iehova trebuie să fie curată şi să rămână tot aşa cu desăvârşire, în vreme ce cântă lauda lui Iehova. Membrii acestei clase numai aşa îşi pot păstra nevinovăţia lor, dacă ţin cu credincioşie toate poruncile Domului. Mai marele Moise are comanda supremă, şi fiecine din Organizaţiunea lui Iehova, trebuie să-i fie ascultător. – V. 1. 9. 33.

14 IULIE

 

Orice amărăciune și aprindere și mânie și strigare și defăimare înlăturate fie dela voi, împreună cu orice răutate. —Efes. 4:31.

Din acest înalt punct de vedere al aprecierii legii dumnezeiești, creștinul luminat vede, că în ochii Domnului ura este omor, hulă, asasinare, răpirea numelui bun al aproapelui, jaf și prăpăd. Dacă în biserică, în poporul ales al Domnului se întâmplă careva din aceste lucruri, — acela e păcat îndoit: omor de frate și jaf de frate. De sub această lege: „să nu vorbiți rău de nimeni” — numai o singură excepție este:, când necondiționat suntem convinși, că este trebuința neapărată de-a aduce la cunoștința publică oarecare mârșăvie; când descoperirea răului — deși este contra dorinței noastre — este de absolută trebuință care ne îndeamnă s-o facem cunoscut, pentru a feri pe alții de-a fi păgubiți. Dar nicicând în alt caz. — Z. 99-71.

13 Iulie (148)

Aşa să piară toţi duşmanii tăi, Doamne! Judec. 5:31.

 

         Rugăciunile servului lui Dumnezeu trebuie să fie întotdeauna în deplină armonie exprimată a lui Dumnezeu. Ce este voia lui Dumnezeu se poate stabili dacă învăţăm Cuvântul său. El a dat de ştire creaturilor sale ca fiind voia Lui, că dela începutul adunării lui Dumnezeu până la venirea Domnului la Templul său urmaşii lui Christos trebuie să se roage pentru aceia, cari i-au maltratat, dar pedepsirea acestora s’o lase cu totul pe seama Domului. Când Domnul a apărut în Templul său să facă judecată, a început să strângă la sine pe credincioşi. Mai întâi vor fi judecaţi cei strânşi laolaltă în Templu, şi apoi vor primi cei recunoscuţi, ca aprobaţi o parte la aceea, ca să vestească judecăţile scrise mai dinainte. Întrucât timpul pentru judecată a sosit, aceşti credincioşi judecă acum pe duşmanii lui Dumnezeu, cari s’au răsculat împotriva lui Iehova. Aceasta o fac în vreme ce se roagă către Dumnezeu şi vestesc altora judecăţile sale. – V. 1. 5. 33.

13 IULIE

 

Însuși Satan își ia chip de înger al luminii. Deci nu este mare lucru dacă și slujitorii lui iau chip ca slujitori ai dreptății. — 2 Corint. 11:14, 15.

Dacă cineva ar întreba: „Ce interes ar putea avea Satana ca să facă bine?” — noi răspundem: „Satana se îmbracă în haina îngerului de lumină, nu pentru ca să ne conducă la lumina lumii (Isus), nici să ne ducă la crucea lui Christos, sau la Biblie, ci ca să ne depărteze de acestea, să ne conducă la o altă nădejde a răscumpărării, la alt învățător, ca să înșele, dacă se poate și pe cei aleși. Să nu uităm că cuvintele Domnului mai spun că atunci când lucrurile vor ajunge aici: când Satan va scoate afară pe Satan și va vindeca boli, acesta e un semn învederat că tronul lui se clatină și e gata de-a se prăbuși. Aceasta e așa zicând ultima fază a încercărilor vrăjmașului de a amăgi. — Z. ‘99-62.

12 Iulie (156)

Nu te-ai întocmit cu mine cu un denariu? – Matei 20:13.

 

         Cei ce prima dată au intrat în via Domnului, a convenit să primească un „denariu” ca plată. Aceasta dă de înţeles că „numele nou” deja în anul 1919 a fost dat ca plată, cu toatecă faptul acesta numai peste doisprezece ani s’a dat în ştire rămăşiţei. Scopul şi nădejdea sinceră a lucrătorilor, cari au intrat în vie, era ca să primească aprobarea lui Iehova, ca lucrători, cari nu au de ce să se ruşineze; şi chiar aceasta este ceeace înseamnă numele nou pe seama acelora, cari cu bucurie iau parte în Serviciul Împărăţiei. În zilele mai dinainte fraţii au îmbrăcat anumite poziţii, ca predicator sau bătrân ales sau o altă slujbă între poporul lui Dumnezeu. Poziţiile acestea nu le-au primit doar, ca să aibă onoare mai mare între oameni, ci pentruca adunarea s’o aducă la desăvârşire sau unitate în Christos. Dacă cineva are privilegiul să servească şi să ajute, ca adunarea să ajungă la desăvârşire, atunci să se bucure de aceasta cu umilinţă şi să se privească ca fiind bine răsplătit. – V. Februarie 1934.

12 IULIE

 

Deci dacă Fiul vă va fi făcut de sine stătători (liberi), veți fi într-adevăr de sine stătători (liberi). — loan 8:36.

Adevărații învățăcei, care ascultă de cuvântul marelui Învățător și în toate lucrurile sunt învățăcei stăruitori, nu vor fi eliberați numai de superstiții — credințe deșarte — și de necredință, ci vor fi eliberați și de servitutea păcatului; iar în schimb vor primi o cunoștință adevărată a slăbiciunilor naturii lor decăzute și degradate, cât și de voința dumnezeiască — a adevărului. Prin urmare, această libertate este de felul care în loc să-i păgubească îi binecuvântează: care le dă umilință în loc de mândrie, răbdare în loc de mânie, noblețe și generozitate în loc de ură și egoism; bucurie și pace în loc de nemulțumire și amărăciunea spiritului. In adevăr, numai Fiul singur poate face liber. — Z. ‘99-57.

11 Iulie (40)

Apoi m-am uitat și iată că Mielul stătea pe muntele Sionului și împreună cu El stăteau o sută patruzeci și patru de mii care aveau scris pe frunte Numele Său și Numele Tatălui Său. – Apocalipsa 14:1

 

Servul uns al Celui Prea Înalt constă din Christos și cei 144.000 care îi sunt dați ca soți. Toți aceștia trebuie să învețe ascultare prin suferințe  și să-și dovedească credincioșia față de Dumnezeu. Ei toți trebuie să fie aduși la unitate și să fie făcuți una în Christos, precum Dumnezeu și Christos sunt una (Ioan 17:21). Turma celor 144.000 trebuie să fie adusă la unitate  absolută și să ia parte la justificarea Numelui lui Iehova (Efeseni 4:11-14). O astfel de unitate înseamnă o activitate desăvârșită  armonioasă ca membru al organizațiunii lui Dumnezeu spre justificarea Numelui Său. Unitatea aceasta se poate câștiga după ce Christos vine la Templul Său, zidește Sionul și când pe întreaga organizație o pune în activitate armonioasă sub îngrijirea Lui directă. Isus a venit la Templu și a strâns laolaltă pe cei aprobați deoarece a sosit timpul pentru justificarea Numelui lui Iehova. – V. Februarie 1934.

11 IULIE

 

Oricine care a fost născut din Dumnezeu nu păcătuiește, ci... se păstrează pe sine și cel rău nu-l atinge. — 1 loan 5:18.

Pe atât cât inima (mintea și voința) este sfântă, este în armonie cu Dumnezeu și cu dreptatea, adică până când sămânța conceperii, spiritul sfințeniei, este în noi — mintea nouă, pornirile noi nu pot încuviința păcatul, ci trebuie să i se împotrivească și i se vor împotrivi. Cu toate că luptele noastre, în cea mai mare parte, sunt contra membrelor naturii noastre degradate, slabă și decăzută, contra plăcerilor și poftelor lor hrăpărețe, totuși „făpturile noi“ stau deosebite de corp, și slăbiciunile și nedesăvârșirile lui nu se atribuie făpturii noi în Christos, ci se privesc ca fiind acoperite, ascunse sub meritul sacrificiului răscumpărător al Domnului. — Z. ‘99-58.

 

10 Iulie (330)

Căci se măgulește singur în ochii lui ca să-și desăvârșească fărădelegea, ca să-și potolească ura. – Psalm 36:2

 

„Căci fărădelegea-i (un oracol al fărădelegii în inima sa) măgulește vederea , cu nedescoperirea și nepedepsirea nelegiuirii sale” (trad. Veche). „Omul fărădelegii” sau clasa nelegiuită cade victimă amăgirilor sale. Ei cred minciunile lor proprii. Apostolul exprimă regula aceasta cum urmează: „Dar oamenii răi ... vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alții și se vor amăgi și pe ei înșiși.” (2 Timotei 3:13) „Omul fărădelegii” este atât de preocupat cu scopul său, ca să facă rău acelora cari vestesc mesajul Împărăției, încât se consacrează cu totul și pe deplin acestor fapte egoiste. Cel nelegiuit își pune oracolul său propriu  în locul declarațiunii clare: „Așa vorbește Iehova Dumnezeu.” El nu se încumetă să vestească că Dumnezeu va nimici pe aceia cari mărturisesc Numele Lui cu credincioșie și este dușman de moarte a organizațiunii lui Dumnezeu. – V. Aprilie 1934.

10 IULIE

 

Și toți mărturiseau pentru El și se mirau de cuvintele plăcute ce ieșiau din gura Lui. — Luca 4:22.

Aceasta trebuie să fie adevărat despre toți cei ce umblă pe urmele lui Christos: vorba lor trebuie să fie plăcută, moderată, ieșită din inimă plină de însuflețire iubitoare față de adevăr și față de toți cei ce caută adevărul și-l iubesc. Cuvintele lor trebuie să rămână totdeauna în hotarele minții sănătoase și ale dreptății și în strictă conformitate cu cuvântul Domnului. Prezentarea și purtarea lor, de asemenea, trebuie să fie ca niște epistole vii și în armonie cu cerințele de mai sus, așa că și dușmanii lor să se mire de ei și să ia cunoștință că ei au fost cu Christos și au învățat de la El. — Z. ‘99-53.

9 Iulie (336)

Cel Prea Înalt stăpânește peste împărăția oamenilor. – Daniel 4:17

 

Iehova nicidecum nu este responsabil pentru guvernările națiunilor lumii acesteia rele și desigur că nu are nici un amestec în aceea dacă cineva prin voturile oamenilor este ales la o slujbă sau destituit din slujbă. Faptul că continuarea domniei supreme  a lui Satan asupra oamenilor a fost permisă, nu contrazice adevărul acesta. Iehova a îngăduit aceasta deoarece El a stabilit un timp hotărât când Satan va primi ocazie ca să aducă dovada sa faptică cea mai puternică spre justificarea atacului său bestial contra poziției lui Iehova. Astfel, Iehova a așteptat timpul său ca să dovedească că Satan este cel mai mare mincinos al Universului. Faptul că Isus a fost învitat de Iehova să aștepte liniștit până la anul 1914, înainte ce va lua măsuri contra dușmanului, dovedește că Iehova este „Cel Prea Înalt, care stăpânește peste Împărăția oamenilor”, și Cel suprem. Dăruirea Împărăției asupra oamenilor stă exclusiv în puterea Lui. – V. Mai 1934.

9 IULIE

 

Și după ce a mânat afară pe toate ale sale, merge înaintea lor și oile îi urmează, pentru că cunosc glasul lui. — Ioan 10:4.

Cuvântul păstorului bun este armonizarea multor sunete într-o melodie care nu poate fi asemănată cu alta. În cuvântul lui sună coarda adevărului împreună cu coarda iubirii, și totul sună cu înțelepciune și putere. În teoriile, planurile și sistemele oamenilor și a spiritelor rele nu este armonia care este în vestea ce ne-a trimis-o Tatăl ceresc prin Fiul Său. Și mai cu seamă când oile turmei adevărate aud glasul bunului Păstor, acesta le liniștește toate dorințele. Nu mai ajung în pericolul ca alte sunete, cuvinte, teorii și sisteme să le ademenească, ci grabnic răspund:

„Isus mulțumește, Isus e al meu”.

Z. ‘00-230.

8 Iulie (58)

Când vei merge la război împotriva vrăjmașilor tăi ... să nu te temi de ei. – 5 Moise 20:1

 

Izraeliții când erau în câmpia Moabului, în curând trebuiau să pășească în moștenirea lor și li s-a spus că ei trebuie să lupte înainte ce vor intra în posesiunea moștenirii lor. Poporul de legământ al lui Iehova care acum a fost adus în Templu, a fost înștiințat că ei în curând vor intra  în moștenirea lor dacă vor rămânea credincioși pănâ la sfârșit, că însă înainte ce va avea aceasta loc, trebuie să se lupte. Lupta lor nu se face cu arme trupești ci constă în aceea ca să se opună cu credincioșie dușmanului, cu credincioșie să transmită și să vestească mărturia lui Iehova, anume că răzbunarea Lui va fi executată asupra organizațiunii lui Satan. Ei trebuie să vestească că Iehova este Dumnezeul pământului întreg și că Numele Lui va fi justificat. Credincioșia martorilor lui Iehova în executarea legământului lor de ascultare va cauza că dușmanul se va ridica contra lor. – V. 1. 8. 33.

8 IULIE

 

Biserica Dumnezeului celui viu; stâlp și întărire a adevărului. — 1 Tim. 3:15.

Biserica Domnului la care de fapt se poate aplica numele eclesie, corpul lui Christos, sau biserică, e atât de modestă, atât de puțin demonstrativă și atât de săracă în bunuri lumești, că din punctul de vedere al lumii nici nu e cunoscută și nici nu se poate cunoaște. Ea nu e făcută de om, nici nu e guvernată de om; membrii ei nu sunt scriși pe pământ, ci în ceruri. (Evrei 12:32) Cap și episcop îi este Domnul; legea ei este cuvântul Său. Ea are un Domn, o credință și un botez. Ea este clădită, sau zidită pe mărturiile sfinților apostoli și profeți — și Isus Christos îi este piatra ei unghiulară. — Efes. 2:20. — Z. ’99-37.

 

7 Iulie (211)

Căci cine te face deosebit? Ce lucru ai pe care să nu-l fi primit? Şi dacă l-ai primit, de ce te lauzi, ca şicum nu l-ai fi primit? - 1 Cor 4:7.

 

Un servici îndelung şi credincios pentru Iehova este bineplăcut Lui, şi El nu îl va lăsa neluat în seamă; totuş un astfel de servii nu pretind dela Domnul nici o purtare deosebită cu servul, şi nici nu este îndreptăţit la aşa ceva. Tot ceeace a primit cineva, a primit din îndurarea lui Dumnezeu. Dacă câţiva cari sunt membrii ai aceluiaş corp, ar fi onoraţi sau favorizaţi în mod deosebi, atunci aceasta nu ar fi dovadă de unitate. Aceia, cari mai în urmă au venit la adevăr şi au primit ocazia serviciului, nu trebuie să fie cei din urmă în toate lucrurile. Punctul important este, ca să aibă şi să dovedească o adevărată iubire şi apreciere faţă de ceeace le-a dat Dumnezeu, şi să se folosească zeloşi şi credincioşi de privilegiile, ce li s'a acordat. Scopul principal al predicărei Evangheliei a fost acela, ca toţi să fie aduşi, la unitate în Christos. Dupăce s'a atins unitatea aceasta, atunci în consecinţă unul nu putea să primească mai mult decât celălalt. - V. Februarie 1934.

7 IULIE

Iată al lui Dumnezeu Miel. — loan 1:36.

Fiecare servitor al Domnului să îndrepte atenția asupra Domnului și nu asupra sa. Să îmbrăcăm deci toată puterea spre a arăta omenirii pe Mielul lui Dumnezeu ca mântuitorul ei, iar noi să ne reținem de la aceasta. Modestia, smerenia, oriunde se află, este un mărgăritar scump; unul din podoabele sufletului, unul din harurile spiritului, iar sfinții Domnului trebuie să se silească ca acest mărgăritar să-1 dezvolte cât de mult, să-1 facă mare și strălucit și bine lustruit.

Mai departe să nu uităm că a urma lui Isus în adevăratul înțeles al cuvântului, înseamnă a păși în urmele Lui, a ne da silința să facem după capabilitate noastră ceea ce ar face El în ziua de azi; și a scoate învățăturile noastre din faptele și cuvintele Lui, și din îndrumările ce ni le-a lăsat prin apostoli pe cărarea suferinței, care duce la mărire și domnie împreună cu El în împărăție. — Z. ’99-15.