6 Iunie (322)

Mărturia Domnului este adevărată, și dă înțelepciune celui neștiutor. - Psalm 19:7.

 

          Iehova se folosește de diferitele sale unelte, pentru a pune mărturie. El dă mărturia ca să-și descopere scopul, și mărturia aceasta luminează pe cei primitori de învățătură. Creatura, care aude mărturia lui Iehova și îi dă ascultare, este înțeleaptă. Creatura aceasta poate să fie foarte neştiutoare, totuş dacă ascultă de mărturia lui Iehova şi se poartă în armonie cu ea, va fi lămurită şi devine înţeleaptă. Nu există niciun motiv, de a fi în îndoială despre mărturia lui Iehova. Este de încredere neschimbat, statornică, nemișcată și nestrămutată. Cei ce își păstrează neprihănirea față de Iehova, au deplină încredere în El și învață că El este tăria lor vecinică. Ei știu că pentru credința lor au un temei singur. -V. 1. 6. 33.

6 IUNIE

Luați aminte de voi înșivă ca nu cumva inimile voastre să fie îngreunate de îmbuibare și de băutură peste măsură și de grijile vieții. — Luca 21:34.

Câtă muncă trebuie să vedem înaintea noastră! Cât de mare trebuință este de deșteptăciune, de trezvie, de stăruință! E un lucru pentru o viață întreagă contra vrăjmașului puternic ce s-a încuibat in trupul nostru! Inamicul din afară e foarte tare, dar cel din lăuntru e și mai grozav. Dacă și numai până la un grad oarecare ne înveninează spiritul lumii, — dacă dăm loc trândăviei, mulțumirii cu noi înșine, iubirii de comoditate, dorului de desfătări; dacă ne împrietenim cât de puțin cu pizma, rea-credința, trufia, vanitatea, lăudăroșia, încăpăținarea, ambiția, mânia, ura, sau alte asemenea slăbiciuni ale firii vechi, dacă cedăm lor cât de puțintel — ah, la ce pericol suntem expuși! — Z.’95-201.

5 Iunie (70)

Și ai băut vinul, sângele strugurelui. Ieșurun s'a îngrășat și a asvârlit din picior. - 5 Moise 32: 14, 15.

 

          Cuvintele acestea apar în cântecul profetic, pe care Moise l-a scris pe timpul încheieri legământului în Moab, și l-a citit în auzul Izraeliților. Profeția aceasta, care în măsură mai mare s'a împlinit cu ocazia judecății din Templu, arată că va exista apoi o clasă, pe care s'a potrivit odată numele "Ieșurun", care însă mai târziu devin necredincioși și vor părăsi pe Iehova. Numele "Ieșurun" arată o relație cordială între Iehova și poporul său. O astfel de relație cordială este promisă acelora, cari intră în legământ să facă voia lui Dumnezeu; și ei intră în relația aceasta sub condițiunea că vor rămânea credincioși. Ceice au urmat chemarea pentru Împărăție și au stat în Templu înaintea lui Christos, ca să fie judecați, pe atunci erau cuprinși în numele acesta "Ieșurun"; totuș numele acesta numai aleșii îl vor păstra, cari rămân credincioși. - V. 1. 8. 33.

5 IUNIE

În tine, lehova, mă încred. — Psalm 31:2.

Nimic nu e mai rău și mai păgubitor pentru un creștin, față de dușmanii săi, decât atunci când și numai în treacăt se lasă de ancora credinței. Dacă numai un moment pierde credința, întunecimea și începe a-l cuprinde: nu mai poate vedea strălucirea feței Tatălui, „căci fără credință este cu neputință a plăcea lui Dumnezeu”. Când din nou începe a se lupta pentru a ajunge la ancoră, puterile întunericului îl asaltează cu temeri și îndoieli, care toate sunt bazate pe nedesăvârșirile lui omenești, deși nu e permis să uite că aceste imperfecțiuni sunt acoperite cu mantia dreptății lui Christos. Dacă dorim să domnească în inima noastră pacea lui Dumnezeu, nici când nu trebuie să pierdem ancora credinței, nici „să permitem ca lupta crâncenă a lui Satan să doboare curajul nostru”. Cuvântul inimii noastre să fie totdeauna: „Chiar dacă mă va omorî, tot mă încred in el”. — Z. *95-157.

4 Iunie (109)

Turnul cel mai tare este numele lui Iehova, într'ânsul va alerga cel drept și va fi ocrotit. - Proverbe 18:10.

 

          Iehova a pus cinstea Numelui său pe oastea Templului, a cărei cap este Christos Isus. Aceasta înseamnă că promisiunea refugiului și a ocrotirei s'a dat celor unși, și că siguranța lor zace în Numele lui Iehova. Martorii lui Iehova să fie curajoși, și indiferent de orice persecuțiune să se bucure și maideparte, și să aibă totdeauna în vedere că ei sunt  servii Dumnezeului Celui Atotputernic, și că El este scăparea lor. Ceice acuma țin singura sa poruncă mare, sunt siguri ca găsesc în El scut și siguranță sigură. "Nimenea nu este asemenea Dumnezeului lui Ieșurun, trece pe ceruri într'ajutorul tău, și întru mărirea sa pe nori, acolo este locuința Dumnezeului cărunt, și jos: brațele cele eterne. Care fugări de dinaintea ta pe inamic, și zise: perde-l!" Biruința este pe partea lui Iehova și a Fiului său iubit. Credincioșii să observe aceasta și să tresalte de bucurie. - V. Aprilie 1934.

4 IUNIE

Pentru ca a credinței voastre lămurire mai prețioasă decât aurul pieritor, lămurit însă prin foc, să fie aflată spre laudă și mărire și cinste la descoperirea lui Isus Christos. — 1 Petru 1:7.

A voastră credință se încearcă acum. În zilele mai liniștite când soarele favorii lucea asupra voastră în mod pașnic, ați clădit fundamentul cunoștinței voastre despre adevăr și ați ridicat zidirea plină de soare a caracterului creștin. Acum sunteți în cuptorul încercării. Luați deci tot curajul vostru: oțeliți puterea și încordați răbdarea voastră; vă agățați strașnic de speranța voastră, revocați (înviați) în memoria voastră făgăduințele care sunt încă ale voastre, și nu pierdeți încrederea voastră, care „mare răsplată are”. „În liniște și încredere să fie puterea voastră”. „Fii liniștit înaintea lui lehova și așteaptă-L” și credința a câștigat biruința.

3 Iunie (53)

Domnul i-a zis: Cine a făcut gura omului? ..... Du-te dar; Eu voi fi gura ta, și te voi învăța ce vei avea de spus. - 2. Moise 4: 11, 12.

 

          Moise s'a scuzat cu lipsa talentului de a vorbi. O scuză asemenea s'a adus și de către alți martori ai lui Iehova. Unii dintre consacrați au cugetat că ei trebuie să se sprijinească pe aptitudinile lor proprii, dacă doresc să ducă la îndeplinire o lucrare deosebită în numele Domnului. Greutatea lor adevărată însă constă în aceea că ei se lipseau de credință și devotament desinteresat față de Iehova. Chiar și astăzi unii unși, dacă sunt invitați să îndeplinească o anumită obligațiune în numele Domnului, ridică pretextul, că le lipsește capacitatea pentru aceasta. Chiar unii ca aceștia  sunt preumbriți de Moise în partea aceasta a icoanei. Martorii lui Iehova trebuie să învețe că hotărârea lui Dumnezeu ei nu o pot duce la îndeplinire din propria lor putere, dar din îndurarea Lui și cu spiritul Lui, pot să facă ceeace le poruncește. - V. 1. 5. 33.

3 IUNIE

Cerurile procheamă mărirea lui Dumnezeu, și lucrul mâinilor sale arată întinsul (firmamentul). Zilele una alteia revarsă ordin, și nopțile una alteia dau știre fără cuvinte; neauzită este vocea lor. În tot pământul sunetul lor, și până la marginile lumii zisele lor. — Psalm 19:1-4.

Pompa glorioasă a cerurilor care ni se arată ziua și noaptea, trebuie să ne provoace la adorare și la laudă cât și la rugăciune și să inspire înimii noastre dorința sfântă de respect. Această activitate fără zgomot, această supunere deplină legilor dumnezeiești și strălucirea binecuvântată a oștilor cerești, să arunce razele luminoase a învățăturilor lor asupra noastră— despre lucrarea însuflețită dar liniștită și fără demonstrații; despre ascultarea desăvârșită și supunerea voinței noastre lui, care toate le face bine și e prea înțelept ca să greșească și prea bun ca să fie neîndurat. Să învățăm mai departe a reoglindi, a lăsa să lucească în fața fiecărui privitor, mărirea Domnului care se revarsă asupra noastră. — Z *95-121.

2 Iunie (249)

Când a ieșit pela ceasul al unsprezecelea, a găsit pe alții stând în piață, și le-a zis: ...... Duceți-vă și voi în via mea. Matei 20: 6, 7.

 

          Aceasta corespunde anului 1930 după Christos, când "Vestitorul" a publicat o serie de articole despre "Casa regală a lui Iehova", în cari s'a clarificat ca niciodată mai înainte nașterea, chemarea și ungerea acelora, cari constitue casa lui Iehova. Apoi au urmat în același an articolele "Vestitorului" despre aducerea roadelor Împărăției, "Via cea mai aleasă", "Cine sunt martorii lui Iehova", și "Campania sa" împreună cu o explicare a profeției Apocalipsului în cartea "Lumină". Publicațiunile Societății au continuat să atragă atenția asupra ocaziei mărite a serviciului, și de la acea vreme mulți alții au intrat în servici. Astfel Domnul a adus mai mulți lucrători în legământul Împărăției și în serviciul său. În acel an (1930-1931) numărul mediu a pionerilor și a ajutorilor pioneri din teritoriul Statelor-Unite și a Coloniilor lor au fost de 2272. - V. Ianuarie 1934.

 2 IUNIE

Căci m-am hotărât să nu știu nimic între voi decât pe Isus Christos și pe acesta răstignit. — 1 Corint. 2:2.

Experiența noastră, că unii dintre consacrați și-au ocupat timpul și luarea aminte cu alte întrebări și nu cu „evanghelia", ne îndeamnă să-i facem atenți să-și întrebuințeze timpul și capacitatea pentru serviciul evangheliei, iar alte întrebări, fie ele cât de interesante, în prezent să le lase altora; să le lase pe viitor când apoi toată cunoștința va fi a noastră. De multe ori am observat că cei ce din careva motiv ce s-ar fi putut înconjura, s-au întors de la unica și adevărata evanghelie, nu peste mult s-au abătut din cale, sau în mare măsură au fost împiedecați în înaintarea lor către „răsplata chemării înalte”.— Z. ‘95-116.

1 Iunie (138)

Când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în așteptare, în zilele lui Noe, când se făcea corabia, în care au fost scăpate prin apă un mic număr de suflete, și anume opt. - 1 Petru 3:20.

 

         Iehova nu a suferit dureri corporale sau chinuri sufletești din pricina nelegiuirilor creaturilor sale. El întotdeauna este stăpânit de o liniște și calmitate măiestuoasă. Nu este nici un motiv, ca să sufere corporal, sau sufletește. Dacă se spune despre Iehova că El "a suferit" , atunci aceasta înseamnă că El fără să intervină, a suferit ca nelegiuitul să-și continue fărădelegea. În alte cuvinte, activitatea lui Satan a fost îngăduită sau permisă de către Iehova. Deoarece omul a putut să activeze liber amăsurat voinței sale, aproape întreaga omenire s'a predat lui Satan; și aceasta face aspectul, ca și cum Satan în provocarea lui lăudăroasă în mare parte ar avea dreptate. Iehova însă la timpul său potrivit va dovedi tuturora că El este singurul adevărat Dumnezeu, Dătătorul și Țiitorul vieții vecinice, și că El dă viață acelora, cari îl iubesc, îl servesc și îi sunt ascultători. - V. Martie 1934.

1 IUNIE

Cine are poruncile mele și le păzește, acela este care mă iubește; iar cine mă iubește pe mine, iubit va fi de către Tatăl meu, și eu îl voi iubi și mă voi arăta însumi lui. — loan 14:21.

Această mișcătoare comuniune și această intimă legătură cu Christos să ne facă parte tot mai mare și mai mare din spiritul său, pentru ca lumea să ne cunoască ca pe cei ce „am fost cu Isus”. Rugăciunea noastră să fie aceasta:

Doamne Isuse, dulce bunătate,

Vie strălucitoarea realitate.

Ochiul credinței noastre așa să te vadă,

Ca nicicând vreo altă pământeană podoabă.

Fii-ne mai scump și mult mai aproape.

Decât a lumii dulceți, chiar cele mai bogate.

Z. ‘95-75.

31 Mai (337)

Iehova și-a așezat scaunul de domnie în ceruri, și domnia Lui stăpânește peste tot. - Psalm 103:19.

 

         Numele lui Iehova trebuie să fie și va fi justificat pe deplin, și toate celelalte adevăruri vor fi găsite în armonie cu aceasta. Împărăția lui Iehova va justifica Numele său, și din pricina aceasta învățătura despre Împărăție este cea mai mare dintre toate învățăturile de bază. Când Isus  a învățat pe ucenicii Lui, le-a arătat importanța învățăturei despre Împărăție, și în tot timpul serviciului său de pe pământ a continuat să accentueze adevărurile în legătură cu Împărăția. Pentruce a pus el așa mare importanță pe Împărăția lui Dumnezeu? Pentrucă venirea acestei Împărății, semnalează sfârșitul domniei lui Satan și va avea ca urmare justificarea definitivă a Numelui lui Iehova. Această justificare dovedește că Iehova este drept întotdeauna, și că toate lucrurile bune, inclusiv viața și binecuvântările în legătură cu ea, se pogoară de la El, maideparte că nimenea nu poate să primească viață vecinică, decât numai dacă o primește dela Iehova Dumnezeu. - V. 1. 5. 33.

31 MAI

Bine este a nu mânca carne, nici a bea vin, nici a face ceva de care se poticnește fratele tău sau se smintește sau slăbește. — Rom. 14:21.

Cel mai greu păcat este a scandaliza pe frații noștri contra legii iubirii și contra învățăturii Domnului (Matei 18:6); și tot asemenea este păcat mare în ochii Domnului dacă poticnim pe alții, dacă-i împiedicăm să ne devină frați, să facă parte din casa credinței. Astfel este clar, că deși cunoștința poate depărta toate piedicile conștiinței noastre și toate legăturile libertății noastre, totuși iubirea trebuie să intervină și să încuviințeze libertatea, înainte de a ne folosi de ea. Iubirea ne dă o poruncă tare zicând: ,,Iubește pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, și pe aproapele tău ca pe tine însuți”. Deci iubirea, și nu cunoștința și libertatea trebuie să hotărască orice chestiune. — Z. '03-43.

30 Mai (102)

De aceea să nu judecați înainte de vreme, până va veni Domnul. - 1. Cor. 4:5.

 

         Urmașii Domnului sunt invitați să nu judece până la venirea Domnului la Templul său. Dupăce însă a apărut în Templu cu toți îngerii Lui, cari servesc sub conducerea sa, ca să judece, toți aceia, cari au fost făcuți membrii a clasei Templului, trebuie să fie în armonie deplină cu El, și prin urmare trebuie să facă ceva în legătură cu judecata. ( Ps 149:9) Ei nu au nimic cu judecarea persoanelor singuratice. Nu ar fi deloc potrivit, că cineva din rămășiță și-ar propune să judece pe un altul. Rămășița vestește  judecata scrisă mai dinaintea a lui Iehova împotriva dușmanilor lui Dumnezeu, și se roagă către Dumnezeu, să-și ducă la îndeplinire scopul său prevestit. Ei se păzesc, să se cugete greșit, că doar ar avea drept să judece pe vreo persoană singuratică. - V. 1. 5. 33.

30 MAI

În puterea nădejdii bucurați-vă, în suferințe fiți statornici. — Rom. 12:12.

 Acestea cuprind o parte însemnată din lupta mare a vieții creștine. Creștinul trebuie să se războiască contra înclinărilor înăscute ale vieții vechi și înainte trebuie să se simtă sigur de izbândă prin puterea Căpitanului mare al mântuirii noastre. Nu-i iertat să capituleze înaintea ademenirilor și influențelor înșelătoare ale bunului mers în ale vieții, nici să îngenuncheze sub povoara nenorocirilor. Nu este iertat să lase ca încercările vieții să-i înăcrească și să-i facă dură firea, să-l facă închis, cârtitor, deznădăjduit, grosolan. Nu este iertat să lase ca buruiana îngâmfării, a lăudăroșiei și a egoismului să răsară și să se nutrească din bunurile trecătoare pe care Dumnezeu i le-a dat cu scopul ca prin ele să-i probeze credința și supunerea sa ca slugă credincioasă? — Z. '95-20.

29 Mai (238)

Și anume, o voi sădi pe un munte înalt al lui Izrael; ea va da lăstari, va aduce rod, și se va face un cedru măreț. - Ez. 17:23.

 

         Christos Isus este suveranul drept și legal al pământului. Lui îi aparține organizațiunea principală a lui Iehova și el este un cedru nou, spre care oamenii trebuie să-și îndrepte nădejdea. Cel smerit, înjosit de oamenii și îngerii stricați, este înălțat la poziția cea mai înaltă, și iată că Domnul sădește un copac nou, și în timp ce pune pe tron pe Fiul său ca Împăratul și suveranul oamenilor, astfel El a înălțat pe acela, care odinioară era privit de alte creaturi, ca "cel mai de jos dintre oameni". Acest copac nou este cu mult mai dezvoltat ca cel original. Este plantația lui Iehova, și va rămânea dreaptă în veci. El provede cu prisosință pe toți cei ascultători, și este "hrană în el pentru toți". La umbra lui toate creaturile ascultătoare a Domnului Iehova vor găsi adăpost, și vor mânca din roadele lui dătătoare de viață. - V. Mai. 1934.

29 MAI

Pace vă las vouă, pacea mea o dau vouă; nu după cum dă lumea vă dau eu; să nu vi se tulbure inima nici să se sperie. — loan 14:27.

 Cu cât învingem mai mult asupra lumii, a corpului și a diavolului, cu atât mai mult ne silim a împlini voia Tatălui nostru care este în ceruri; cu atât mai mult ne străduim a fi în relație și unire de învățăcei cu Mântuitorul nostru; cu atât mai mult ne vom strădui să nu făptuim decât lucruri plăcute ochilor săi; cu atât mai mult vom avea bucuria și pacea care nimeni n-o poate lua de la noi și pe care încercările, greutățile și persecuțiile le fac mai dulci și mai scumpe. „Și voi aveți întristare acum, dar iarăși vă voi vedea și se va bucura inima voastră, și bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi”. — loan 16:22. — Z. ’97-306.

28 Mai (260)

Iată, l-am pus martor pelângă popoare, cap și stăpânitor al popoarelor. Isaia 55:4.

 

         Iehova l-a făcut pe Christos Isus de Servul sau Unsul său ca să Justifice Numele Lui. El a numit pe Isus cap sau conducător a acelora, cari vor primi viață cândva. Cei ce cu credincioșie și reușită vreau să-l urmeze, trebuie să creadă în El, să se încreadă în El și să dea ascultare poruncilor sale; și întrucât Christos Isus și-a păstrat neprihănirea, astfel și alții, cari doresc să trăiască, trebuie să facă asemenea. El conduce mai întâi pe aceia, cu care este într-o legătură în Împărăția Lui, și în urmă pe toți aceia, cari vor primi viața vecinică. Iehova a trimis pe Fiul său iubit pe pământ, pentruca să pună mărturie despre adevăr; și fiecine, care dorește să stea înaintea lui Dumnezeu în nevinovăție,  trebuie să audă adevărul și să i se supună, așa dupăcum a declarat Christos. Iehova scoate afară prin Christos Isus un popor pentru Numele Său. Ca marele Justificator a Numelui lui Iehova, Christos Isus le poruncește, să predice "Evanghelia aceasta". Dacă ei țin să rămână credincioși trebuie să asculte. - V. Februarie 1934.

28 MAI

Deci având îndrăzneala totdeauna, știind că locuind în acest corp suntem înstrăinați de la Domnul. — 2 Corint. 5:6.

 Daca trăim în apropierea lui, ,,umblând cu Dumnezeu”, nicicând nu putem simți că am fi mulțumiți cu rezultatele și stările prezente, ci ne vom simți ca peregrini, ca străini, și vom râvni la mai bună pace, la mai bună patrie, pe „care Dumnezeu a pregătit-o celor ce-l iubesc”. Dar aceasta este adevărat numai față de aceia, cum spune apostolul în versul 7 cari umblă prin credință și nu prin vederea ochilor. „îndrăznim (plin de încredere în Domnul și ne bucurăm, că putem umbla prin credință) și voim mai bine să fim desfăcuți de corp (să fim fără patrie, pribegi și străini pe acest pământ) și să fim cu Domnul”, conform spiritului de petrecere cu el. — Z. ’97-305.

27 Mai (154)

Iată că în mijlocul pământului era un copac foarte înalt..... Frunza lui era frumoasă şi avea roade multe, în el se găsea hrană pentru toţi. - Daniel 4:10, 12.

 

         Frunzele copacului sunt spre binele creaturilor, cari vin în atingere cu ele. Buşteanul sau cuibarul de rădăcini era în pământ, şi astfel a ilustrat pe om. Domnia omului era şi este mărginită pe pământ; dar peste om era organizaţiunea nevăzută, în frunte cu Lucifer, care mai târziu a devenit Satan. Copacul avea roade multe şi „în el se găsea hrană pentru toţi”. Numai dupăce s'a găsit nelegiuirea în Lucifer, şi el a devenit Satan, a fost silit pământul să se nutrească din acest copac. Faptul acesta a fost confirmat de explicaţiunea Scripturei, că întreaga lume zace în cel rău. (1. Ioan 5:19) Creaţiunea pământului s'a adăpostit în umbra acestei organizaţiuni nelegiuite. - V. Mai 1934.

 

27 MAI

Cu smerenie unii pe alții socotind mai presus decât pe sine însuți. — Filipeni 2:3.

Pavel pe toți ne îndeamnă să cultivăm darul smereniei și ca în toate lucrurile să băgăm de seamă că „nimic să nu facem din emulațiune și mărire deșartă”, și să lăsăm la o parte luptele pentru onoarea și distingerea noaștră, ca cele mai mari piedici ale spiritutului Domnului și ale binecuvântării bisericii. Din contră, în fiecare trebuie să locuiască aceea blândețe și umilință a minții, care vede calitățile bune a semenilor săi și acestea le apreciază ca stând — cel puțin unele din ele, sau în unele privințe —mai presus de ale sale. Nu de la fiecare membru al adunării se poate aștepta toată capacitatea și istețimea. Fiecare însă, fiind cu spiritul umilit, va observa oaricare calități alese și în alții, care eventual întrec pe ale sale, și va fi fericit că le poate recunoaște și că poate stima pe cel ce le are. — Z. ’97-296.

26 Mai (88)

Ferice de cel pe care-l alegi Tu, şi pe care-l primeşti înaintea ta, ca să locuiască în curţile tale! Ne vom sătura de binecuvântarea Casei tale, de sfinţenia Templului tău. - Psalm 65: 4.

 

         Dupăce Domnul a apărut în Templul lui Iehova, şi a adunat la sine pe cei credincioşi, şi dupăce aceştia înţeleg, cuprind şi preţuiesc că El este în Templu şi că ei au fost adunaţi la El, atunci sunt săturaţi şi cu bucurie iau parte la lucru, aşa precum a poruncit. O astfel de înţelegere a profeţiei, aduce mare bucurie credincioşilor şi le înmulţeşte nădejdea, de a putea intra în viaţa vecinică şi în nemurire. Ei ştiu că trebuie să rămână credincioşi şi trebuie să asculte şi maideparte de poruncile Aceluia, pe care Iehova l-a aşezat în fruntea Templului; şi că dacă ei vor face aceasta, atunci vor putea avea parte la justificarea Numelui lui Iehova, şi vor putea avea ocazie să meargă în cer. - V. Aprilie 1934.

26 MAI

Cunoștința îngâmfă, iar iubirea întărește (edifică). — 1 Corint. 8:1.

 Toți aceia cari vor să facă cunoscut și altora planul lui Dumnezeu, sunt expuși la deosebite ispite și de aceea, cinstea de a fi în serviciul lui Dumnezeu și a poporului său, cere ca ei să aibă o măsură corespunzătoare din darul spiritului sfânt și o bună cunoștință de adevăr. Prin urmare, ori cine vrea să fie învățătorul altora și purtătorul cuvântului Domnului, trebuie să cultive în sine darurile spiritului sfânt, între altele blândețea, cu scopul ca aceste daruri — adică iubirea — împerechiate cu cunoștința, să-l edifice pe el și pe aceia la care le servește. — Z. ’97-277.

25 Mai (98)

David a zis Filisteanului: Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliţă şi cu pavăză; iar eu vin împotriva ta cu Numele Domnului oştirilor. – 1. Samuel 17: 45.

 

         Înainte de venirea Domnului la Templu, consacraţii erau numai persoane izolate, cari erau cunoscuţi numai lui Iehova şi lui Christos Isus. Însă după venirea Domnului şi după strângerea laolaltă a sfinţilor, credincioşii au ajuns la o strânsă unitate. Motivele acestei concentrări se pare să fie următoarele: 1) Iehova a voit să facă din ai săi o unitate, pentru ca să procedeze cu ei ca şi cu unul singur; 2) El a voit să aibă un popor pentru Numele său, şi acesta trebuie să fie martorul său; 3) a voit să arate domnitorilor despre pământ pe credincioasa sa clasă a servului, şi aşa să-şi dovedească puterea, de a aduce la iveală pe pământ oameni, cari îi vor rămânea credincioşi prin cele mai grele încercări, şi astfel îşi vor păstra neprihănirea înaintea Lui. Aceşti oameni constitue rămăşiţa, şi în ziua bătăliei trebuie să figureze ca luptătorii Lui, şi prin urmare clasa servului credincios de pe pământ va fi aceea, care va păşi pe faţă contra monstrului, care este „omul fărădelegii”. – V. 1. 5. 33.

25 MAI

Nu fi biruit de cătră rău, ci biruește răul prin bine. — Rom. 12:21.

 Nici când să nu ne deprindem în folosirea de cuvinte rele, de maniere rele, de obiceiuri rele. A face aceasta înseamnă a te întovărăși vremelnic cu inamicul, sau a recunoaște că mijloacele și metodele lui sunt mai bune decât a Căpitanului nostru. A răspunde la mânie cu mânie, la insinuare cu insunuare, la acuză cu acuză, la cuvinte amărâte cu cuvinte amărâte, la defăimare cu defăimare, la prigonire cu prigonire, la lovitură cu lovitură, și alte asemenea, ar fi că ne silim a învinge răul cu rău. Chiar pentru că o astfel de procedură prea bine se unește cu natura noastră decăzută, ni se spune să încunjurăm aceste și mai vârtos să ne silim a cultiva în noi firea nouă. A fi amăgit de dușman să facem folos de metodele lui, în vreun fel, înseamnă a fi biruit de cel rău. — Z. '97-267.

24 Mai (228)

A ieşit iarăşi pela ceasul.... al nouălea, şi a făcut la fel. - Duceţi-vă şi voi în via mea, - le-a zis El, i vă voi da ce va fi cu dreptul. - Matei 20:5, 4.

 

         Acest timp corespunde anului 1928, când cu ocazia unei conferinţe mari a poporului de legământ al lui Dumnezeu, s'a votat „Declaraţia publică contra lui Satan şi pentru Iehova”, şi după aceasta lucrătorii viei au transmis-o neamurilor de pe pământ în formă de mărturie. Aceasta a semnalat timpul vărsării a celui al şaptelea potir al mâniei. Dela acest timp înainte răspândirea vestei Împărăției s'a mărit considerabil. Numărul lucrătorilor s'a suit, şi ei au mers în vie cu încrederea că stăpânul viei le va da „ceeace este cu drept”. Aceştia, cari au intrat în lucru numai din timpul din urmă, au recunoscut că numai puţin timp au de lucrat şu erau recunoscători pentru servici, şi mai mult s'au gândit la Numele lui Iehova, şi la cinstea pe care i-ar putea-o aduce, decât la răsplata lor. - V. Ianuarie 1934.

24 MAI

Iubirea ... nu întărâtă la mânie. — 1 Corint. 13:5

Cu toate că depravarea naturală, stricăciunea moștenită și nerânduiala nervoasă pot să favorizeze spiritul descurajării, îndoielii și a năcăjirii, totuși o inimă umplută cu spiritul Domnului trebuie să se opună acestor dispozițiuni rele și să lupte o luptă bună contra lor. Nu se va putea zice: „așa e conducerea mea”, pentru că toate conducerile naturii căzute sunt rele. Aici e datoria creaturii noi să biruiască pe natura veche, atât în aceasta cât și în alte lucruri ale cărnii și a lui satan. În nimic nu se manifestează puterea harului și a iubirii dumnezeești prietinilor, familiei și fraților ca în aceasta. Acest har trebuie dezvoltat în așa măsură încât fiecare copil al Domnului să aibă un caracter blând si liniștit. — Z. '97-247.

23 Mai (247)

Cântaţi lui Iehova o cântare nouă, căci El a făcut minuni: Dreapta şi braţul Lui cel sfânt i-au venit în ajutor. - Psalm 98:1.

 

         Dupăce Isus a îndurat multe suferinţe, şi cu toate acestea a rămas şi maideparte ascultător Tatălui său, a fost făcut Justificatorul Numelui Tatălui său. Din motivul acesta, Christos Isus a fost făcut de către Iehova mâna Lui cea dreaptă şi braţele Lui sfinte, pentruca să execute hotărârea lui Dumnezeu, de a-i dovedi suveranitatea. Iehova este aşadar Acela, care câştigă biruinţă asupra duşmanilor său, totuş biruinţa aceasta o câştigă prin Fiul său iubit, care este meşterul său; şi pe Fiul său l-a făcut unealta sa, sau justificatorul său, deoarece Fiul chiar şi în suferinţe a dovedit ascultare faţă de El. Iehova este Acela, care mântue pe cei ascultători, şi le dă viaţă vecinică. Aceasta o face din pricina Numelui său. Mântuirea lor este o justificare a Numelui său, şi justificarea aceasta serveşte spre binele tuturor acelora, care se dovedesc devotaţi cu desăvârşire lui Dumnezeu. - V. Februarie 1934.

23 MAI

Și voi datori sunteți să spălați picioarele unii altora. loan 13:14.

 Aceasta înseamnă, că membrele corpului lui Christas trebuie să bage de seamă unele de mântuirea celorlalte; trebuie să se țină curate unele pe altele, în sfințenie, fără pată; să se ajute în biruirea încercărilor, ispitelor și afacerilor acestei lumi rele, cari toate răsar din cele trei izvoare ale ispitelor: lumea, trupul și diavolul. Numai exercitând diferitele daruri ale spiritului: blândețea, răbdarea, noblețea, bunăvoința, aplecarea frățeasca și iubirea, putem spera a ne ajuta mai deosebit unii pe alții, numai îmbrăcând aceste podoabe ale caracterului și aceste curățenii ale vieții și dezbrăcând toată murdăria corpului și a lumii. — Z. '97-243.

22 Mai (143)

Iehova a zis lui Moise: Întinde-ţi mâna şi apucă-l de coadă. El a întins mâna şi l-a apucat, şi şarpele s'a prefăcut iarăş într'un toiag în mâna lui. - 2 Moise 4:4.

 

         Moise aici a închipuit pe Christos Isus. Partea aceasta arată că Iehova stabileşte timpul când se va deslănţui Armaghedonul, bătălia finală a zilei Dumnezeului Celui Atotputernic, şi când se va sfârşi. Christos Isus foloseşte toiagul în chip de şarpe contra organizaţiunei duşmanului, şi exercită o judecată definitivă şi temeinică contra duşmanilor lui Iehova. Dupăce lucrul acesta va fi executat, toiagul nu va mai trebui să se folosească în chip de şarpe. Puterea şi autoritatea lui Iehova, care a fost transmisă lui Christos Isus, mai marelui Moise, şi este practicată de El, după terminarea luptei zilei celei mari a Dumnezeului Atotputernic, va înceta să mai activeze ca şarpe. În urmă toiagul nu va mai fi folosit să aducă nenorocire, ci ca să vindece. Iehova va face aceasta spre justificarea Numelui său sfânt, pentruca să poată şti toţi, că El este Dumnezeu, şi că El a trimis pe Christos Isus, ca pe un Mântuitor. - V. 1. 6. 33.

22 MAI

Căci Dumnezeu nu ne-a dat spiritul temerii, ci al paterii și al iubirii și al minții sănătoase. — 2 Tim. 1:7.

Spiritul Domnului împărtășit poporului său nu e un spirit de temere, ci  contrarul — un spirit de tărie, energie, zel, ațâțat de iubire: — devotație iubită lui Dumnezeu și o dorință de a plăcea lui; devotare iubită adevărului, și o devotare iubită poprului lui Dumnezeu și o dorință de ai clădi și stabili în lucrurile sfinte, și a face bine tuturor oamenilor cum avem ocazie, — spiritul unei ,unități sănătoasă" — o minte ce este fortificată și întărită de cuvântul lui Dumnezeu în tot lucrul și prin urmare, deși este cu totul fără teamă de om, este înțeleaptă a judeca timpurile, anotimpurile și metodele pentru întrebuințarea energiei și iubirii, care ard ca un foc în inimile consacrate. — Z. ’97-170.

21 Mai (258)

Nici unul nu este ca tine. Iehova! Mare eşti Tu, şi mare este Numele tău prin puterea ta. Cine să nu se teamă de tine, Împărate al neamurilor? - Ieremia 10: 6,7.

 

         Numele lui Iehova va fi justificat. Acesta este adevărul important peste măsură. El a făcut pe Christos Isus de justificatorul său şi l-a pus Împărat peste Împărăţia sa, şi prin Împărăţia sa se va da în ştire creaţiunei întregi că El, Iehova este Cel Prea Înalt, şi că afară de El nu este altul. Prin acest Împărat şi Împărăţia sa, oamenii vor fi aduşi în armonie cu Dumnezeu. El a îmbrăcat pe fiul său iubit cu Numele său, şi alt nume nu există sub cer, în care oamenii ar putea fi mântuiţi. (Fapte 4:12) Împărăţie este organizaţiunea principală a lui Iehova, şi Christos Isus este Capul acestei organizaţiuni. Iehova a lăsat să se însemne în Cuvântul său că aşa a avut intenţia, ca pe Christos Isus să-l facă Mântuitorul oamenilor şi domnitorul de drept al pământului, şi ca pe toţi cei ascultători să-i întrunească sub El. - V. Martie 1934.

21 MAI

Ori ce scriptură insuflată de Dumnezeu, este și folositoare spre învățătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înțelepciune care este în dreptate, ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit, gătit deplin spre ori ce lucru bun. — 2 Tim. 3:16, 17.

E bine să ne amintim și să ținem în minte, că toate darurile spiritului și orice progres sau înaintare în cunoștința lucrurilor dumnezeești, la care noi am ajuns și cari ne-au adus mai aproape de Domnul și în sfințenie, ne-au venit prin Scripturile Testamentului Vechi și prin cuvintele Domnului și ale Apostolilor săi inspirați; și nu este, nici nu va fi niciodată de lipsă a merge la alte izvoare pentru înțelepciunea adevărată, care să ne pregătească pentru mântuirea promisă. — Z. '97-170.

20 Mai (273)

Să ascultaţi de el!... şi dacă cineva nu va asculta de cuvintele mele, pe care le va spune el în numele meu, Eu îi voi cere socoteală. - 5 Moise 18: 15, 19.

 

         Moise, în calitate de profet, care a preumbrit pe marele profet al lui Iehova, îl reprezintă numai pe Christos Isus. Cuvintele lui Petru (Fapte 3:23) în care se repetează proorocia aceasta, arată că marele Profet, Christos Isus, lucrează ca judecător şi executor, şi că toţi aceia cari nu i se supun necondiţionat, vor fi nimiciţi. Aceasta înseamnă fără îndoială că toţi membrii unşi ai corpului lui Christos, trebuie ca să asculte de El în mod desăvârşit, dacă deosebesc să se menţină ca aprobaţi definitiv şi să primească nemurire. Isus Christos a venit la Templu ca să ţină judecată, şi judecata aceasta o face Cel autorizat legal şi uns al lui Iehova. Dupăce  cineva a fost adus în Templu şi uns, poate să cadă victimă nimicirei prin moartea a doua, dacă se dovedeşte neascultător intenţionat faţă de marele Judecător şi Profet Christos Isus. - V. 15. 7. 33.

20 MAI

Un popor deosebit, râvnitor de (zelos-devotat la) fapte bune, — Tit 2:14. — Diaglott.

 Un „popor deosebit?" — deosebit nu în îmbrăcăminte, nici în formă, nici în limbaj, nici în nebunii sau idei absurde și idiotice (necioplite), dar deosebit în aceea că e separat de lume și spiritul ei deșart. El are spiritul lui Christos — un spirit de deplină consacrare Domnului, despărțit de lume și de scopurile ei egoiste. El e deosebit în aceea că ține la cuvântul lui Dumnezeu ca singura lui lege. El e deosebit sau particular în aceea, că refuză înțelepciunea lumească când ea vine în conflict cu descoperirea divină. Este deosebit în aceea, că el e în lume, dar nu face parte din ea. El este deosebit că are o credință hotărâtă și lucră în armonie cu ea — și cu zel. Este deosebit în aceea că el e jertfitor de sine și nu cunoaște altă voie decât voința Regelui său. El este deosebit în aceea că cunoaște adevărul și e în stare sa dea răspuns de speranța sa până când alții numai speculează, se minună și se îndoiesc. — Z. ’97-95.

19 Mai (261)

Au ajuns în Ierusalim; şi Isus a intrat în Templu. A început sa scoată afară pe cei ce vindeau. - Marcu 11: 16.

 

         Când Isus a intrat prima data în Templul tipic în Ierusalim, "a aruncat afară pe toți cei ce vindeau şi cumpărau în Templu". Când a apărut în Templul adevărat sa facă judecata, atunci natural că toți aceia, cari erau umpluți de spirit comercial, toți cari pretindeau că sunt consacrați, dar Evanghelia au folosit-o în scopuri comerciale, au trebuit culeși şi dați afară. Aceasta trebuie să cuprindă pe toți preoții şi mai marii turmelor lor, cari abuzează de Cuvântul lui Dumnezeu în scopuri egoiste, maideparte pe "omul fărădelegii", si pe toți cari, folosindu-se de vestea Împărăţiei, caută să tragă din ea foloase personale. Cel care refuză să ia o poziție curajoasă contra organizației lui Satan şi se codește să vorbească contra ei, de necesitate trebuie să fie scoasă afară. Tot așa cel ce murmura contra Domnului, precum şi acela, care caută să atragă oameni după el. - V. 15. 9. 33.

19 MAI

Și datori suntem noi cei tari ca sa îngăduim slăbiciunile celor neputincioși, și să nu ne plăcem nouă înșine. — Rom. 15:1.

 Adevărul în nici un caz nu este iertat a-l părăsi: dar favorurile și drepturile individuale sau persoanele adeseori le putem pune la o parte în interesul altora și cu scopul de-a bine-plăcea lui Dumnezeu. Apostolul Pavel a fost gata a merge foarte departe în apărarea principiilor (Gal. 2:5, 11), dar în jertfirea drepturilor, prerogativelor și libertăților pământești pentru cauza lui Christos și a bisericii, apostolul, după cum este știut, a fost al doilea după Domnul Isus; și el este un exemplu nobil al bisericii întregi. — Z. ’97-75.

18 Mai (132)

Este un păcat care duce la moarte; nu-i zic să se roage pentru păcatul acela. - 1. Ioan 5:16

 

          La început s'a crezut că singurul păcat de moarte ar fi lepădarea preţului de răscumpărare. Dacă cineva a crezut cândva în sângele lui Christos ca jertfă de răscumpărare şi a intrat într'un legământ cu Iehova, dar apoi neagă sângele lui Christos ca preţ de răscumpărare pentru om, prin aceasta fără îndoială că se lipseşte pe sine însuş pentru totdeauna de viaţă. Totuş partea cea mai mare a păcatului constă în călcarea intenţionată a poruncii lui Dumnezeu, şi pentru aceasta este un păcat de moarte. Este o hulire adusă asupra lui Dumnezeu şi o respingere (lepădare) a îngrijirei sale. Există alte căi pentru a săvârşi păcat de moarte decât aceea, de a nega preţul de răscumpărare. În Iuda 11 sunt indicate cel puţin trei căi diferite, pentru a săvârşi păcat de moarte: „Calea lui Cain”, „Greşeala lui Balaam” şi „Răscoala lui Core”. - V. 1. 5. 33.

18 MAI

Căci intrăm în repaus cei cari am crezut. — Evrei 4:3.

 Repausul nostru în Domnul va fi atât de complet cât de completă este credința noastră în Domnnl. Cine are credință deplină are și repaus deplin, cine crede numai în parte în parte va avea și repaus. Scopul ideal al israelului spiritual este pacea deplină, ajungerea la odihna, la repausul deplin al sâmbetei în experiențele sale prezente, și o speranță și muncire pentru un repaus și mai deplin, lupta pentru repausul adevărat al stării desăvârșite, care așteaptă pe poporul Domnului. „Deci să ne silim a intra în acel repaus ca să nu cadă cineva după acelaș exemplu (al israelului după trup) al neascultării”. Evrei 4:11. — Z. ’99-253.