30 Mai (102)

De aceea să nu judecați înainte de vreme, până va veni Domnul. - 1. Cor. 4:5.

 

         Urmașii Domnului sunt invitați să nu judece până la venirea Domnului la Templul său. Dupăce însă a apărut în Templu cu toți îngerii Lui, cari servesc sub conducerea sa, ca să judece, toți aceia, cari au fost făcuți membrii a clasei Templului, trebuie să fie în armonie deplină cu El, și prin urmare trebuie să facă ceva în legătură cu judecata. ( Ps 149:9) Ei nu au nimic cu judecarea persoanelor singuratice. Nu ar fi deloc potrivit, că cineva din rămășiță și-ar propune să judece pe un altul. Rămășița vestește  judecata scrisă mai dinaintea a lui Iehova împotriva dușmanilor lui Dumnezeu, și se roagă către Dumnezeu, să-și ducă la îndeplinire scopul său prevestit. Ei se păzesc, să se cugete greșit, că doar ar avea drept să judece pe vreo persoană singuratică. - V. 1. 5. 33.

30 MAI

În puterea nădejdii bucurați-vă, în suferințe fiți statornici. — Rom. 12:12.

 Acestea cuprind o parte însemnată din lupta mare a vieții creștine. Creștinul trebuie să se războiască contra înclinărilor înăscute ale vieții vechi și înainte trebuie să se simtă sigur de izbândă prin puterea Căpitanului mare al mântuirii noastre. Nu-i iertat să capituleze înaintea ademenirilor și influențelor înșelătoare ale bunului mers în ale vieții, nici să îngenuncheze sub povoara nenorocirilor. Nu este iertat să lase ca încercările vieții să-i înăcrească și să-i facă dură firea, să-l facă închis, cârtitor, deznădăjduit, grosolan. Nu este iertat să lase ca buruiana îngâmfării, a lăudăroșiei și a egoismului să răsară și să se nutrească din bunurile trecătoare pe care Dumnezeu i le-a dat cu scopul ca prin ele să-i probeze credința și supunerea sa ca slugă credincioasă? — Z. '95-20.