Despre noi

Despre noi

          Organizaţia lui Iehova, este un aranjament ordonat şi bine închegat al creaturilor Sale devotate şi supuse, pentru ca ele să poată lucra împreună într-un scop comun şi în armonie cu scopul Său, şi pentru ca ele să poată face aceasta în pace şi în unitate, fără ceartă sau conflict, ci, dimpotrivă, cu folos, cu o linişte mereu în mişcare şi cu o stare plăcută a inimii şi a minţii. Organizaţia lui Dumnezeu este singura de genul acesta. Toţi membrii ei sunt una cu marele ei Organizator, Iehova Dumnezeu şi una cu colegii lor membrii. Înțelepciunea Sa perfectă face aceasta în acest mod. Organizaţiunea este teocratică, deoarece Dumnezeu este organizatorul ei şi supremul ei conducător în toate timpurile. Ea lucrează în chip teocratic,  pentru că funcţionează primind ordine de sus în jos, de la Dumnezeu Fiul său Isus Christos, şi nu de jos în sus, de la membrii organizaţiunii, de jos.

          Noi devenim membrii ai poporului organizat a lui Dumnezeu pe pământ, întrucât ne consacrăm Lui prin bunele oficii ale „Singurului Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni, omul Christos Isus ; care se dădu pe sine ca preţ de răscumpărare pentru toţi” - (1 Timotei 2:5, 6). Întrucât ne-am consacrat lui Dumnezeu spre a fi a Lui şi spre a face voia Sa, trebuie să ne asociem cu ceilalţi din poporul Său şi trebuie să ne unim cu ei în facerea voinţei divine, găsindu-ne poziţia noastră în organizația Sa şi executând lucrarea noastră în această poziţie. Consacrându-ne Lui prin Isus Christos, cui altcuiva am aparţine, decât Lui ? Şi dacă noi suntem consacraţi astfel spre a face voia Sa în mod unit, a cui organizaţiune am putea noi fi, decât organizaţiunea lui Dumnezeu, organizaţiunea Sa teocratică. Noi nu putem tăgădui că, prin faptul că ne unim cu organizaţiunea lui Dumnezeu, suntem supuşi anumitor responsabilităţi. Noi am fost, acum, numiţi într-o poziţie specifică în legătură cu organizaţiunea. Prin aceasta cad asupra noastră anumite obligaţiuni şi suntem chemaţi să împlinim anumite sarcini şi îndatoriri, pe care trebuie să le îndeplinim cu credincioşie, pentruca să câştigăm aprobarea divină. Dar nici un om sau creatură nu ne-a forțat sau obligat să facem acest pas al consacrării. Noi facem acest pas în mod voluntar, din propria noastră voinţă liberă, din iubire faţă de Dumnezeu.

„Organizaţia teocratică şi corporaţia ei Guvernatoare” paragrafele 4, 5, 6, 8 citate parţial

A face voia lui Dumnezeu

          O altă responsabilitate a unui martor a lui Iehova pe lângă serviciul de predicare a evangheliei este să se păzească nepătat de lume. „Închinarea curată şi nepătată înaintea lui Dumnezeu Tatăl nostru este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor, şi să ne păzim neînchinați de lume.” (traducerea Dr. Nitzulescu anul 1913) - Iacob 1:27. În armonie cu această concluzie după definiţia cum o dă Iacob despre o închinare curată şi nepătată, întrebăm: Apostolul Pavel a vestit împărăţia lui Dumnezeu din casă în casă, el a mers în serviciul lui Iehova Dumnezeu şi a arătat îndurare văduvelor şi orfanilor, prin aceia că le-a propovăduit evanghelia împărăţiei. Ce ar fi însemnat  însă, dacă apostolul Pavel pe lângă aceasta în acelaş timp s-ar fi pătat prin legătură pretenească cu lumea aceasta? El şi-ar fi întrebuinţat timpul în serviciul de campanie pentrucă el a pus întradevăr mărturie pentru împărăţie, în ochii lui Dumnezeu însă lucrarea Sa în serviciul de campanie ar fi fost pângărită; serviciul său parţial pentru Iehova Dumnezeu ar fi fost degeaba şi nu i-ar fi adus răsplată cerească. De aceea acelora, cari se alătură astăzi Martorilor lui Iehova, le spunem un lucru: Nimeni să nu cugete,că participarea sa la lucrul de propovăduire în campanie este destulă ca să stea curat în ochii lui Dumnezeu, şi că se va scuza, dacă timpul liber cînd cineva nu este activ în campanie, şi-l petrece cu aceea, că pentru distracţii egoiste imită felul acestei lumi şi cultivă legături sociale cu oamenii din lume sau umblă haimana la marginea acestei lumi. Lumea aceasta este pângărită de demonii nevăzuţi şi de comerţ, politică şi religie. Ea este pângărită în ochii lui Dumnezeu, necurată; ea este duşmanul incorigibil a lui Dumnezeu precum este duşmanul creştinilor, cari sunt devotaţi împărăţiei lui Dumnezeu.

          A admira această lume, a găsi plăcere în îndeletnicirile sale şi a căuta intimitate prietenoasă cu ea, înseamnă prin urmare, a trece la dușmanul lui Dumnezeu şi a săvârşi o faptă neprietenoasă faţă de Dumnezeu; însemnează, a te deda la curvie spirituală sau a săvârşi adulter spiritual. Este un compromis : şi aceasta duce la răceală faţă de Dumnezeu. Nici Dumnezeu şi nici Christosul Său nu voieşte, ca un astfel de nepăsător să vorbească pe pământ pentru El. Acelora, cari se mărturisesc a fi creştini şi se află în această stare Laodicea, le zice Christos Isus: ,,Iată ce zice Celce este Amin, Martorul credincios şi adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu : Ştiu faptele tale : că nu eşti rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot ! Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea” - Apoc. 3:14-16. Christos Isus s-a ţinut departe de orice compromis şi de prietenie cu lumea aceasta ca să fie un martor credincios şi adevăra a lui Iehova Dumnezeu. La fel spune şi Pavel : „Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.” - 1 Corinteni 9:27.

          „Punctul principal în argumentarea lui Pavel este: Dacă el acum, după ce în lucrul de misiune şi propovăduire a atins realizări, cari n-au fost întrecute de niciun alt apostol al lui Christos, ar ceda fără frâu corpului său şi şi-ar plăcea lui însuşi în mod egoist, atunci aceasta ar trebui să ducă la lepădarea sa. El ar pierde premiul, răsplata pusă în vedere de Dumnezeu. Pavel nu şi-a închipuit, că în timpul de lucru obişnuit ar putea propovădui în public şi din casă încasă şi după aceea, în timpul de odihnă sau în afacerile lui cu totul personale, ar putea urma cursul acestei lumi. Mersul acestei lumi este nedrept; şi Pavel a avut în tot timpul în minte, dimineaţa, la amiaz şi seara, că a trebuit să fie devotat dreptăţii, şi anume în afacerile sale particulare exact aşa ca şi cum în acele, cari au stat în legătură cu publicul. Deşi s-a aflat în mijlocul lumii, totuşi nu s-a făcut o parte a sa, şi nici nu s-a lăsat să fie atras pe drumul ei. El nu s-a retras din cauza aceasta într-o mănăstire religioasă, ca să înconjoare o atingere personală cu oamenii acestei lumi. Cum ar fi putut între astfel de împrejurări să propovăduiască evanghelia în public şi din casă în casă? El s-o ţinut departe de această lume, prin aceea că nu s-a făcut prietenul şi tovarăşul ei. 1 Corinteni 15:33 ,,Nu vă înşelaţi: ,,Tovărăşiile rele strică prieteniile bune”. Închinătorul curat şi nepătat va evita prudent de a cultiva sociabilitate cu oamenii lumii în mod corporal, personal. În afară de aceasta, el se va păzi ca să se nască în el o înclinare spirituală pentru această lume sau o dorinţă după comunitate cu ea, pentru ca el personal să nu se conformeze apoi metodelor şi măsurilor ei şi să nu fie ispitit, să aducă această închinare în cercul poporului consacrat a lui Dumnezeu. De aceea zice apostolul: ,,Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ.” Coloseni 3:2. Asemănarea spirituală cu lumea aceasta conduce în cele din urmă la atitudinea asemănătoare şi conduce şi în mod corporal la alăturare la această lume. În această cunoştinţă a scris Pavel către aceia, cari ar voi să aducă un serviciu înţelept lui Dumnezeu: ,,Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia (să nu vă potriviţi chipului acesteia alte traduceri), ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită” - Romani 12:2. Lumea este dedată lucrurilor trupului; pentrucă ea nu ştie ce este spiritul sau puterea activă a lui Dumnezeu. Apostolul citează lucrurile lumeşti ale trupului pentru noi şi zice: ,,Şi faptele firi pământeşti sunt cunoscute, şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile de partide, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.” - Galateni 5:19-21. Lucrurile necurate şi pătate nu aparţin la o închinare adevărată lui Dumnezeu în spirit şi în adevăr. Ele aparţin la lumea aceasta, la vrăjmaşul lui Dumnezeu şi al împărăţiei Sale. De aceea toţi vestitorii împărăţiei lui Dumnezeu trebuie să iasă din calea astorfel de lucruri lumeşti. Apostolul a găsit de lipsă să avertizeze comunitatea creştinilor din pricina acestora, pentru ca să nu permită să ajungă între ea ceva aluat lumesc, care ar putea la urmă să deosebească întreagă adunarea cu lucruri lumeşti.

          Lumea în starea părăsită umplută de patimi, care are ca dumnezeu pe Satan, Diavolul, este dedată la astfel de lucruri. Atunci primul pas înţelept, pentru a rămâne departe de la practicarea acestor lucruri sau de la amăgirea spre ele, constă din aceea, de a te ţine deosebit de către lume. Pentru a câştiga curăţenia vieţii şi a serviciului lui Dumnezeu, nu te poţi retrage nicăieri altundeva, decât la organizaţiunea teocratică a lui Iehova. Şi dacă oameni nestatornici din ea cedează unei dorinţe egoiste şi le place să se amestece printre lume, unde cu siguranţă vor fi pătaţi şi spurcaţi, atunci refuză de a te asocia cu ei Proverbe 4:14-17. În loc de aceasta ţineţi-vă strâns de organizaţia, care reprezintă pe lumea nouă a dreptăţii. Dacă suntem închinători curaţi şi fără pată, neîntinaţi de lume de păzim de aceea, să aducem ocară asupra numelui lui Iehova. Atunci facem cinste numelui, pe care îl purtăm, şi suntem părtaşi cu bucurie la justificarea Sa. Pentru rămăşiţa, care se întoarse din Babilon, ca să introducă din nou în Ierusalim închinarea la Iehova, stă scris: ,,Bucuria în Iehova este tăria voastră”. - Neemia 8:10 (traducerea americană).

          Necredincioşie nu procură nici pace nici bucurie, ci cauzează numai conturbări şi anume înlăuntrul celui necredincios însuşi şi între aceea, cu cari este legat el. Pentru ca să ne păstrăm ca închinători la Iehova în zilele din urmă ale acestei lumi, nepătaţi de ea, trebuie să ne consacrăm închinării şi serviciului lui Iehova şi să ne punem la o parte aceea, ce aparţine organizaţiei duşmanului. Ocrotire şi siguranţă găsim în aceea că rămânem activi în lucrarea poruncită de Dumnezeu, şi anume în propovăduirea acestei evanghelii a împărăţiei în toată lumea, la toate noţiunile ca o mărturie, până vine sfârşitul - Matei 24:14.

          Diavolul se găseşte în mod provocator că poate să strice toată închinarea la Iehova Dumnezeu. Eşti şi tu de aceeaşi părere ca şi Diavolul? Nu? Atunci fă pe Diavolul mincinos, prin aceea, că-ţi păzeşti închinarea curată, nestricată şi nepătată.

          În lume, care este pe cale de a dispare, nu există bucurie adevărată, satisfăcătoare de inimă şi nici fericire adevărată; deoarece petrecerile (distracţiile) ei sunt egoiste, inducătoare de eroare, ca şi cum ai mânca cenuşă,  care lasă în urmă un gust amar. Pe pământ nu se găsesc bucurii şi binecuvântări mai minunate, ca înlăuntrul zidurilor sigure, în care te poţi încrede ale organizaţiei lui Dumnezeu. Ele sunt o gustare anticipată a bucuriilor şi binecuvântărilor veşnice, cari în lumea viitoare dreaptă vor fi partea închinătorilor credincioşi.”

Citat parţial din Turnul de Veghere Nr. 10 şi Nr. 11 din 1947; Subtitlul  „A te păzi nepătat de lume”