2 Iulie (323)

Pământul și-a deschis gura și i-a înghițit împreună cu Core, când au murit cei ce se adunaseră ... ei au slujit poporului ca pildă. – 4 Moise 26:10

 

Păcatul lui Core este cu totul unic în felul său deoarece răscoala lui a fost din ce în ce mai mare. Nu stă în legătură cu învățătura. Ea este o răscoală pe față contra orânduirilor lui Dumnezeu, un păcat îndrăzneț și pentru aceasta este un păcat de moarte. Păcatul acesta se concepe în egoism și „după ce se desăvârșește, naște moartea.” Dacă este adevărat că Iehova are pe pământ o parte văzută a organizațiunei Sale pe care a însărcinat-o ca să-i ducă la îndeplinire lucrarea, atunci dușmănia  acestui „serv” înseamnă duțmănie față de Dumnezeu, deoarece servul este unealta lui Dumnezeu. Aici nu este vorba dacă o persoană sau alte persoane în organizația aceasta plac altor creaturi sau nu. Cauza unică și decisivă despre ce este aici vorba  este: Este de la Domnul orânduirea aceasta? Creaturi pot să fie ignorate cu totul, însă nimeni nu poate să ignore poruncile lui Dumnezeu fără să fie pedepsit. – V. 1. 5. 33.

2 IULIE

Defăimați fiind ne rugăm, persecutați fiind răbdăm. — 1 Corint. 4:13.

Dacă voi sunteți învățăcei credincioși în școala lui Christos, nu peste mult veți cunoaște că legea libertății depline, legea lui Christos, deosebește gândurile și intențiile inimii, și până când pe deoparte trebuie să urâți orice păcat, de cealaltă parte nu puteți urî pe păcătoși și astfel iubirea lui Dumnezeu se îndeplinește în inima voastră. Nu mai mult, ci numai un singur sentiment de amărăciune, dacă se naște în voi față de acuzatorii și răuvoitorii voștri, trebuie să luptați în contra acestui sentiment și să câștigați o biruință asupra lui, ca fiecare atom al ființei voastre să fie în deplină armonie cu învățătura Domnului nostru care zice: „Iubiți pe dușmanii voștri, și rugați-vă pentru cei ce vă defaimă și vă persecută. Binecuvântați și nu blestemați“. — Z. '99-5.