3 Iulie (252)

Dar eu, în nevinovăţia mea, voi vedea faţa ta: cum mă voi trezi, mă voi sătura de chipul tău. – Psalm 17:15.

 

          Rămăşiţa mai întâi din Templu a observat că Domnul este prezent la ai săi, cu toatecă ei aceasta nu au putut observa cu ochii lor naturali. Moise a fost singurul om, căruia Iehova i-a încuviinţat cinstea cea mare, că a vorbit el „faţă în faţă”. (2 Moise 33:11) Întrucât Moise era un tip al lui Christos, în chipul acesta se cuprinde câteodată rămăşiţa, ca membrele corpului lui Christos. Între Domnul şi membrii clasei Templului este o relaţie cordială, şi aceasta nu a putut fi recunoscută, înainte ce Domnul a venit la Templul său, pe credincioşi i-a strâns acolo şi i-a învăţat, şi apoi i-a săturat. Îndoielile au fost înlăturate şi în locul îndoielilor a venit siguranţa credinţei. De atunci bucuria a cuprins inima fiecăruia, dintre cei ce fac parte din rămăşiţă, şi ei cu voioşie au cântat laudele Domnului. – V. Aprilie 1934.

3 IULIE

Pururea pun pe Iehova înaintea mea, El îmi stă de-a dreapta mea, nu mă voi clătina. — Psalm 16:8.

Cel ce și-a îngropat cu totul voința în voința Domnului în niciun caz nu se poate să se simtă înșelat. Dimpotrivă, în toate lucrurile vieții vede prin credința sa rânduiala și providența dumnezeiască și aude cuvântul Domnului cum la tot pasul îl asigură: „Celor ce iubesc pe Dumnezeu toate li se lucrează spre bine; acelora care sunt chemați după orânduirea lui Dumnezeu“. E una din dovezile înaintării inimii noastre către perfecțiune, dacă primim cu răbdare împotrivirile vrăjmașului, ale lumii și ale corpului nostru, fără murmur, ba chiar bucurându-ne, ca o parte a experiențelor instructive, care ne oțelesc și care ne-au fost croite de cel mai înțelept și cel mai iubitor Domn al nostru. — Z. ‚99-6.