1 Iulie (278)

Un copac și tot are nădejde: căci când este tăiat ... înverzește iarăși de mirosul apei și dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou. – Iov 14:7-9

 

Copacul, în întregimea lui, închipuie o creațiune sau organizație vie, atât văzută cât și nevăzută a lui Iehova. Trunchiul pomului și rădăcinile reprezintă partea vizibilă a acestei Creațiuni vii adică omenirea. Neamul omenesc de pe pământ a îmbătrânit; cu toate acestea mai există  astfel de rădăcini ale bușteanului cari au dat de mirosul apei, care ilustrează  adevărurile dătătoare și țiitoare de viață ale lui Iehova. Acești membrii ai omenirii cari au avut credință în Iehova și în promisiunile Sale scumpe, s-au întins după aceste ape ale adevărului și au ținut tare la nădejde. Oamenii cu credință deplină de la Abel până la cel din urmă profet au trăit în așteptarea unei organizațiuni cerești și acești credincioși vor constitui sădirea de bază  pentru partea pământească nouă a creațiunii vii ce se ilustrează prin copacul nou care crește în locul celui vechi și va stăpâni lumea. – V. Mai 1934.

1 IULIE

Umblați ca copii ai luminii... dovedind de bun ce este bineplăcut Domnului. — Efes. 5:8, 10.

Dacă ne-am sfințit lui Dumnezeu prin adevăr, dacă voința noastră este moartă și în locul ei am primit pe a Domnului în cuget, cuvânt și faptă, atunci am ajuns scopul ce-l are Dumnezeu cu noi și vom dobândi premiul ca „învingători“, chiar și dacă, nedându-ni-se ocazie, n-am predicat niciodată, n-am dat nicicând săracilor și nicicând n-am suferit martiriu pentru cauza adevărului. Bine să ne însemnăm acest punct: Aceasta e voința lui Dumnezeu, (cu privire la voi) sfințirea voastră. Nici un nor, nici o umbră să nu întunece acest adevăr, nici alte adevăruri sau rătăciri. „Acesta să domnească în calea vieții noastre, și dacă voința lui Dumnezeu în realitate este voința noastră, atunci cărarea noastră este bine croită, ceea ce este cel mai important lucru. — Z. '99-4.