8 Aprilie (57)

Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu mine. - Apoc. 3:20.

 

          Rămăşiţa cu membrele „Laodiceei” se bucură de privilegiul binecuvântat, ca să înţeleagă împlinirea rugăciunei fratelui lor Pavel, care rugăciune a amintit-o, când a scris despre lupta lui cea mare pe care a avut-o în interesul celor din Laodicea: ,,Pentruca să li se îmbărbăteze inimile, să fie uniţi în dragoste, şi să capete toate bogăţiile plinităţii de pricepere, ca să cunoască taina lui Dumnezeu Tatăl, adică pe Christos, în care sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei.'' (Col. 2:1-3). Aceşti credincioşi nu mai sunt mai departe nesătui, în nedumerire şi în căutarea căii pe care să umble. Ei cunosc casa Măestrului lor şi organizaţiunea Tatălui lor, şi fiind săturaţi şi în Templu în prezenţa Domnului Isus Christos, se bucură cântând lauda lui Dumnezeu; deoarece ,,în Templul său totul strigă: Mărire!'' - V. Aprilie 1934

8 APRILIE

Și dacă din sfială se va fi dat la o parte, sufletul meu nu binevoiește într-însul. — Evrei 10:38.

Sfiala — tragerea înapoi — la început poate fi o mică abatere din cărarea îngusta a sacrificiului; poate o reprivire fugitivă c-un mic suspin după lucrurile ce rămân în urma noastră; o mică lâncezeală în repeziciunea cu care am început fuga noastră pe drumul ce ne este croit; apoi o mică aplecare în jos de la adevăr în interesul dorințelor firii decăzute. Așa se pregătește drumul înșelătoriilor ispititorului, care repede află părțile noastre slabe și în modul cel mai potrivit nouă se folosește de acest avantaj. Rătăciri viclene sunt aduse să influențeze judecata trează; seduceri plăcute sclipesc în chipul adevărului înaintea minții trupești; și aproape pe neobservate sufletul uită de „iubirea cea dintâi” față de Domnul și de stăruința de mai înainte în serviciul cauzei Sale și valurile îl duc și-1 depărtează de adevăr și de spiritul lui, căci nu mai este condus de spiritul sfânt a lui Dumnezezu — Z. '95-93.