14 Februarie (209)

S-a înălțat până la căpetenia oștirii, i-a smuls jertfa necurmată și i-a spurcat locul locașului său cel sfânt. – Daniel 8:11

 

Această profeție se referă la ceva ce se bazează pe jertfa de răscumpărare, izvorăște din aceasta și se adaugă mai departe, anume aducerea zilnică, necurmată a corpurilor clasei credincioase a servului lui Dumnezeu, care pun mărturie în public pentru Împărăție și pentru Numele lui Iehova. Să ținem seamă de faptul că sistemul  de domnie mondială Anglo-american, adică „creștinătatea ” în care conlucrează atât catolicii cât și protestanții, a smuls aducerea zilnică a mărturiei lui Iehova și a Împărăției Sale și astfel a aruncat la pământ pe clasa Sanctuarului; și aceasta s-a întâmplat în anul 1918. servii lui Iehova nu pot să înceteze de bunăvoie cu lucrul lor de mărturie ci trebuie să continue cu el necurmat. „Pe Tine te laud fără încetare.” – Psalm 71:6. V. 1. 9. 33.

14  FEBRUARIE

Căci din cuvintele tale vei fi îndreptățit și din cuvintele tale vei fi osândit. - Mat. 12:37.

Domnul consideră fiecare cuvânt al nostru ca și un semn din care se cunoaște inima noastră. Dacă vorbele noastre sunt de revoltă, de necredință, dure, răsfățate, neprietenoase, nepioase, necurate, Dumne­zeu ne judecă inima pe baza principiului, că „din pri­sosința inimii vorbește gura”. Natural că nu se poate ca noi fiind făpturi imperfecte, în vorbe și fapte să fim perfecți. Oricât ne-am sili să controlăm vorbele și faptele noastre, nu se poate să nu greșim în cuvânt și în fapt; totuși ținta noastră către care ne punem toată sifința să ajungem, este o stăpânire perfectă a vorbelor, înfrânându-ne limba și faptele noastre. — Z. '96-32.