17 Aprilie (92)

Totuş oamenii aceştia, târâţi de visările lor, îşi pângăresc la fel trupul, nesocotesc stăpânirea şi batjocoresc dregătoriile. – Iuda 8.

 

         Nici o persoană nu-şi ia şieşi pe drept cinstea şi demnitatea sau mărirea. Iehova şi-a arătat scopul, că va îmbrăca pe „servul” său cu o cinste sau demnitate deosebită. Nu găsim în Scriptură că Iehova ar cinsti persoane singuratice, afară de Fiul său iubit. Cu toate că Iuda foloseşte aici cuvântul „dregătorii” în legătură cu creaturi, totuş este evident că aceasta se referă la slujbele îmbrăcate de creaturi şi nicidecum la creaturi ca atare. Clasa servului credincios şi înţelept de pe pământ este socotită ca o parte a servului ales a lui Iehova, căreia Iehova îi dă cinste şi mărire, şi care astfel ca un serv cinstit în felul acesta este o „dregătorie” sau este „demnitar”. A vorbi rău despre „servul” lui Iehova este o ocară de Dumnezeu, deoarece este defăimat „cel cinstit de Dumnezeu”. Clasa „servului rău” însă nu se încumetă să defaime pe clasa „servului credincios” de pe pământ a lui Dumnezeu. – V. 1. 5. 33.

17 APRILIE

Ungerea pe care ați luat-o de la dânsul rămâne în voi. — 1 loan 2:27.

Binecuvântarea și puterea Domnului au însoțit ungerea lui David în careva chip — chiar cum, noi nu vom putea înțelege — făcându-1 în stare să înnainteze în cunoștința de Domnul, pregătindu-1 la datorințele chemării pentru care a fost uns. Noi putem privi această ungere ca un simbol corespunzător la ungerea ce a câștigat-o biserica din momentul ce a fost primita de Domnul. Ungerea noastră nu e pe dinafară, dar nici binecuvântarea dată prin ea nu este trecătoare sau pentru un timp. Această binecuvântare constă din aceea că noi sporim ca făpturi noi în har, cunoștință și iubire, și tot astfel vom fi desăvârșiți la prima înviere și vom ajunge împreună cu Domnul și învățătorul nostru pe tron. Z. ‘03-223.