După o robie lungă şi grea, Iehova a privit spre copiii lui Israel şi şi-a adus aminte de ei - Exod 2:25 ,, Iehova a privit spre copiii lui Israel şi a luat la cunoştinţă de ei’’. El l-a ales şi l-a trimis pe Moise pentru a scoate pe copiii lui Israel din Egipt - Exod 3:10 ,,Acum, vino, Eu te voi trimite la Faraon şi vei scoate din Egipt pe poporul Meu, pe copiii lui Israel. ” În amintirea acelei eliberări miraculoase Iehova a stabilit o sărbătoare în poporul lui Israel - Sărbătoarea Paştelor – Exod 12:2-11 ,,Luna aceasta va fi pentru voi cea dintâi lună; ea va fi pentru voi cea dintâi lună a anului. Vorbiţi întregii adunări a lui Israel şi spuneţi-i: În ziua a zecea a acestei luni, fiecare om să ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casă. Dacă sunt prea puţini în casă pentru un miel să-l ia cu vecinul lui cel mai de aproape după numărul sufletelor; să faceţi socoteala cât poate mânca fiecare din mielul acesta. Să fie un miel fără cusur, de parte bărbătească, de un an; veţi putea lua un miel sau un ied. Să îl păstraţi până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia; şi toată adunarea lui Israel să-l junghie seara. Să ia din sângele lui şi să ungă amândoi stâlpii uşii şi pragul de sus al caselor unde vor mânca. Carnea s-o mănânce chiar în noaptea aceea friptă la foc: atât capul, cât şi picioarele şi măruntaiele. Să nu lăsaţi nimic din el până a doua zi dimineaţa; şi, dacă rămâne ceva din el pe a doua zi dimineaţa, să-l ardeţi în foc. Când îl veţi mânca, să aveţi mijlocul încins, încălţămintea în picioare şi toiagul în mână; şi să-l mâncaţi în grabă; căci este Paştele Domnului. ” Aceasta urma să fie o sărbătoare veşnică pentru poporul evreu. În veacurile care au urmat israeliţii au respectat această sărbătoare, astfel încât în vremea lui Isus ea era serbată în Israel- Luca 22:8 ,,Şi Isus a trimis pe Petru şi pe Ioan şi le-a zis: Duceţi-vă de pregătiţi-ne Paştele, ca să mâncăm.” Fiind un iudeu prin naşterea sa umană, Isus pe drept a sărbătorit Paştele la Ierusalim, cetate unde lăsă Iehova Dumnezeu să fie pus numele Său şi să fie clădit Templul Său. Mielul de Paşte Îl simboliza tocmai pe Isus, după cum ne confirmă Ioan Botezătorul: ,, Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!’’- Ioan 1: 29. Că aceasta era în mod particular o referire la mielul de Paşte, este arătat de apostolul Pavel care scrie: ,, Căci Hristos, Paştele nostru, a fost jertfit. Să prăznuim, dar, praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimile curăţiei şi ale adevărului.’’- I Corinteni 5:7, 8. Aceasta era în armonie cu faptul că Isus după celebrarea ultimului Paşte simbolic cu ucenicii Săi în Ierusalim, a fost omorât mai târziu în aceeaşi zi, 14 Nisan. În acest fel a împlinit El cu totul icoana profetică a mielului de Paşte şi tot atunci a şi desfiinţat celebrarea Paştelui. Odată cu moartea Sa, ca Mielul lui Dumnezeu a sosit vremea să se sărbătorească realităţile eterne pe care vechile Paşte numai le simbolizară sau preumbriră. Isus ştia că la moartea Sa ca Mielul lui Dumnezeu cina pascală iudaică urmată de sărbătoarea ei de şapte zile a pâinii nedospite va deveni învechită. Ea nu putea să mai servească ca o ,, umbră a lucrurilor bune viitoare’’ deoarece lucrul bun, jertfa mai bună, Hristos Isus venise în realitate şi murise ca temelie pentru noua lume a dreptăţii. A celebra mai departe Paştele înseamnă a da mai multă valoare umbrei decât realităţii, lucrul substanţial. Aceasta ar arăta o lipsă de credinţă în venirea lui Isus Hristos ca Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii.
De aceea persoanele care continuă să celebreze Paştele ca în vechime sunt aceia care leapădă pe Isus din Nazaret ca ,,Jertfa mai bună’’, ,,Paştele noastre’’ Coloseni 2:16,17 ,,Nimeni, dar, să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură, sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă sau cu privire la o zi de Sabat, care sunt umbra lucrurilor viitoare dar trupul este al lui Hristos.” şi Evrei 10:1-9,23 ,, în adevăr, Legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu înfăţişarea adevărată a lucrurilor, nu poate niciodată, prin aceleaşi jertfe care se aduc neîncetat în fiecare an, să facă desăvârşiţi pe cei ce se apropie. Altfel, n-ar fi încetat ele oare să fie aduse, dacă cei ce le aduceau, fiind curăţaţi o data, n-ar mai fi trebuit să mai aibă cunoştinţă de păcate? Dar aducerea aminte a păcatelor este înnoită din an în an, tocmai prin aceste jertfe; căci este cu neputinţă ca sângele taurilor şi al ţapilor să şteargă păcatele. De aceea, când intră în lume, El zice: "Tu n-ai voit nici jertfă, nici prinos; ci Mi-ai pregătit un trup;n-ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat. Atunci am zis: "Iată-Mă (în sulul cărţii este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!"Dupa ce a zis întâi: "Tu n-ai voit şi n-ai primit nici jertfe, nici prinosuri, nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat" (lucruri aduse toate după Lege),apoi zice: "Iată-Mă, vin sa fac voia Ta, Dumnezeule." El desfiinţează astfel pe cele dintâi, ca să pună în loc pe a doua.” Spre a pregăti ceva în locul cinei anuale de Paşte, ceva ce ar îndrepta credinţa şi aducerea lor aminte în direcţia dreaptă, Isus a instituit noua cină memorabilă. El i-a instruit pe urmaşii Săi să facă aceasta regulat, la timpul potrivit. Apostolul Pavel ne trage atenţia asupra instrucţiunilor lui Isus de a face aceasta, scriind următoarele la I Corinteni 11:23-26 ,,Căci am primit de la Domnul ce v-am învăţat; şi anume, că Domnul Isus în noaptea când a fost vândut, a luat o pâine. Şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi a zis:,,Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.’’ Tot astfel, după Cină, a luat paharul şi a zis:,,Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de câte ori veţi bea din el.’’ Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului până va veni El.” Această venire nu se referă la venirea Sa din anul 1914, nici la venirea Sa la templul spiritual al lui Dumnezeu în anul 1918 pentru lucrarea de judecată. Ea se referă la venirea Sa pentru completarea bisericii - mireasa Sa în Împărăţia cerească, deplina consumare a căsătoriei Mielului lui Dumnezeu şi a miresei Sale spirituale, biserica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu