20 Iulie (35)

Eu vreau să plătesc şi acestuia din urmă ca şi ţie. Nu pot să fac ce vreau cu ce-i al meu? Ori este ochiul tau rău, fiindcă eu sunt bun?—Matei 20 :14, 15.

 

Cine poate să tragă la îndoială dreptul lui Iehova de a face cu ai săi ceeace vrea? Ispravnicul desigur că nu s'a cugetat la aceea, ca să procedeze împotriva voinţei Tatălui său; deaceea a trebuit să achite plata amăsurat îndrumărilor gospodarului, Iehova. Iehova n'are lipsă, ca cineva să-l sfătuiască cu privire la aceea, cum să distribuie darurile sale sau cum să împartă plata ce o dă: „Şi în adevăr, cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui? Cine i-a dat ceva întîi, ca să aibă de primit înapoi?” (Rom. 11:34, 35) Egoismul este contrarul opus a iubirei, şi prin urmare pricinueşte pagubă sau rău. Dacă dă dovadă că în faptele lui nu este mânat de motivul drept, atunci despre creatura aceasta se poate spune, că are o inimă rea. Dorinţa de a primi ceva mai mult decât fraţii săi, duce la întunerec. —V. Februarie 1934.

20 IULIE

Eu sunt via cea adevărată, și Tatăl meu este vierul… ori ce coardă care face rod o curăță ca să facă mai mult rod. — Ioan 15: 1, 2.

Precum și cele mai bune vițe din vie care arată puterea lor de roadă, au lipsă de-a fi scurtate, tot astfel și poporul Domnului, cel mai cinstit și serios are lipsă de disciplina și îngrijirea bună a Domnului, altfel ușor devine lemnoasă și nefructiferă. Copilul adevărat al lui Dumnezeu, a cărui voință s-a contopit cu totul în voința Domnului, nici nu se vatăma, nici nu se descurajează de tăierile și scurtările ce i se fac. Căci desigur a învățat ceva despre lipsurile și neajunsurile sale și are deplină încredere în înțelepciunea Vierului mare. Prin urmare, dacă providența divină pune vre-o piedică străduințelor sale, el primește bucuros această stânjenire a planurilor sale, fiind convins că voința și drumul Domnului sunt cele mai bune și din acestea va rezulta cea mai mare binecuvântare. — Z. '99-109.