9 Februarie (44)

Ceea ce este înălțat între oameni este urâciune înaintea lui Dumnezeu. – Luca 16:15

 

Dacă urmașul lui Christos ar căuta să placă oamenilor, desigur ar deveni neliniștit și descurajat. Ceea ce cugetă un om despre altul, este cu totul neînsemnat. Însă ceea ce Dumnezeu susține despre creatură, este pentru ea de cea mai mare importanță. Exclusiv numai aprobarea lui Dumnezeu este de valoare. Dacă cineva s-a devotat cu totul lui Dumnezeu, nu-l va descuraja aceea, ce ar putea cugeta sau spune alții despre el. Dacă cineva știe că el este atent cu grijă la poruncile lui Dumnezeu și posedă aprobarea lui Dumnezeu, atunci considerația ce o pot avea alții pentru el sau lipsa de recunoștință din partea altora este cu totul neimportantă. Satan și-a propus ca să întoarcă totul împotriva lui Iehova și a declarat că nici un om nu va rămânea absolut credincios și devotat față de Iehova Dumnezeu. De aceea înalta stimă a creaturilor este oarecum o sprijinire a lăudăroșiei lui Satan. Ceea ce trebuie să poseadă cineva pentru scutul său, este aprobarea lui Dumnezeu. – V. Aprilie 1934.

9  FEBRUARIE

Intoarce-te, suflete al meu, la repausul tău, căci lehova ți-a făcut bine. — Psalm 116:7.

Cercul de gândire al creștinului are într-adevăr mult de a face cu progresul său spiritual, deoarece gândul este o dovadă a stării spirituale; și cercul gân­dirii trebuie să fie cu îngrijire cultivat. Prin „cercul gândirii” noi înțelegem locurile la care mintea se re­întoarce de obicei ori de câte ori are răgaz. Câtă vreme suntem ocupați cu datorințele zilei și ale vieții, suntem siliți a ne îndrepta puterile minții la lucrul ce-l avem în mâini, căci dacă ceea ce facem o facem în mod me­canic, fără a ne concentra mintea asupra lucrului, a­cela nu poate fi făcut bine. Dar chiar și aici, principiul bine stabilit al creștinului se va îngriji în mod inconștient de interesele sale spirituale. Când însă greută­țile și grija zilei se sfârșesc, gândul nostru — ca și un ac la magnet — numaidecât se va re-ntoarce la locul său de odihnă, la Dumnezeu. — Z. '95-250.