4 Februarie (111)

Îți mulțumim Doamne, ... că ai pus mâna pe puterea ta cea mare și ai început să împărățești! Neamurile se mâniaseră dar a venit mânia Ta. – Apocalipsa 11:17,18

Mânia lui Iehova amintită aici se îndreaptă împotriva nelegiuitului Satan care s-a codit să părăsească terenul și să facă loc lui Christos și pentru aceasta a fost aruncat jos din cer pentru totdeauna. Nu Iehova a fost Acela care a făcut neamurile să se mânie, să se încaiere în război și să se ucidă unii pe alții. Aceasta se dovedește și prin faptul că măcelărirea lor reciprocă este o călcare a legământului veșnic. Toate suferințele și cazurile de moarte provocate de războiul mondial, cu drept trebuie puse în sarcina lui Satan. Războiul mondial nu a fost o manifestare a mâniei lui Iehova contra neamurilor și popoarelor de pe pământ. Dar războiul din cer între Christos și Satan, de fapt a fost o manifestare a mâniei lui Iehova și doborârea lui Satan din cer, ca rezultatul luptei, a provocat o mare bucurie în rândul oștilor cerești. Războiul dintre neamuri, în nici un chip nu ar fi putut justifica Numele lui Iehova. – V. 15. 5. 33

4  FEBRUARIE

Ieșiți afară dintr-însa poporul meu, ca să nu luați din plăgile ei. — Apoc. 18:4.

Toți care sunt vrednici să poarte numele „Popo­rul Domnului", s-asculte cuvântul său, să i se supună și să iasă din Babilon „ca să nu luați parte la plăgile lui“, căci observând starea adevărată a Babilonului și imediat ies din el, prin aceasta dovedesc că nicicând n-au fost în înțelegere cu păcatele lui. Aceia care ră­mân în el și după ce au cunoscut păcatele lui, cu toate că în starea lor luminată de acum le judecă și mai bi­ne, vor fi socotiți ca unii care sunt de acord cu ele, care subscriu aceste blasfemii și așa sunt mai vrednici de osândă decât clasa „pleavă" — a babilonenilor — pentru că au avut parte de mai multă lumină.