30 Ianuarie (304)

Oare lumina este adusă ca să fie pusă sub baniță sau sub pat? Nu este adusă ca să fie pusă în sfeșnic? Căci nu este nimic ascuns și nimic tăinuit care nu va ieși la lumină. – Marcu 4:21, 22

În împlinirea promisiunii lui Dumnezeu, acum la sfârșitul lumii a venit o lumină mai mare și lumina aceasta luminează pe poporul lui Dumnezeu care a fost strâns în Templu. Rămășița căreia i-a fost dăruită lumina aceasta nu are drept să o ascundă ci trebuie să iasă și să facă ca să lumineze altora. „Căci celui ce are i se va da dar de la cel ce n-are se va lua și ceea ce are.” (Vers 25) Domnul a dăruit poporului Său lumina și aceasta trebuie s-o folosească ca mărturie pentru Numele Său și nu are drept s-o ascundă. Petrecerea rămășiței pe pământ nu are decât un singur scop și acesta este de a mărturisi adevărurile mari despre scopul lui Iehova pe care le-au învățat în Templu. – V. 1. 5. 12. 33.

30 IANUARIE 

Și le zicea o parabolă cu acest scop, că se cade o se ruga totdeauna și a nu se descuraja. — Luca 18:1.

Adresându-ne lui Dumnezeu n-avem deloc teamă că el ar fi ocupat cu alte lucruri mai importante, sau că-i este urât că iar și iar îl molestăm cu lucrurile noastre mărunte. Ca să ne liniștească în această privință, Domnul a spus parabola cu văduva, care molesta mereu pe judecător, care în fine a fost ascultată și i-a dat răspuns numai fiindcă ea atât stăruise. Dacă și noi facem astfel, prin aceasta arătăm seriozitatea dorinței noastre și convingerea ce-o avem, că cererea noastră desigur va fi ascultată. Dar aceasta, numai dacă nu ne descurajăm din lipsă de credință și râvnă, și dacă nu ne pierdem răbdarea când s-amână împlinirea cererii noastre, ce adesea se întâmplă, fiind timpul un element important în tot lucrul lui Dumnezeu. — Z. '95-214.