7 Octombrie (211)

Seara, stăpânul viei a zis ispravnicului său: Cheamă pe lucrători și dă-le plata, începând de la cei de pe urmă, până la cei dintâi. – Matei 20:8

        Răfuiala lucrătorilor la sfârșitul zilei, adică 1931 d. Chr., nu poate să dea de înțeles că de atunci nu ar mai fi alt lucru sau că lucrarea în via lui Iehova s-ar fi sfârșit. Mai mult, se arată prin aceasta că aceia cari cu bucurie și mulțumire au primit salariul lor, sunt aceia cărora Domnul, după aceasta, a transmis lucrarea ca să vestească mărturia până la sfârșit, anume de la acel timp începând până la bătălia Armaghedonului. Tot salarul ce s-a plătit a fost și este un dar de bună voie a stăpânului casei către aceia cari au lucrat în via sa. Salarul acesta se plătește lucrătorilor în timp ce petrec încă pe pământ și nu numai după intrarea lor în cer. Toți aceia cari erau activi în vie la sfârșitul acestui period de timp special, au primit în 1931 aceeași sumă, anume câte un dinariu: onoarea de a putea purta numele nou „martorii lui Iehova”. – V. Ianuarie 1934.

7 OCTOMBRIE

Oricine care aude aceste cuvinte ale mele și nu le face, va fi asemenea bărbatului fără minte, care și-a clădit casa lui pe nisip. — Mat. 7:26.

Speranțe zidite pe promisiunile Domnului, care nu sunt întovărășite de fapte, sunt zidite pe nisip. E numai întrebare de timp, până va veni încercarea cea mare, și se va dovedi că aceste speranțe sunt mai rele decât nefolositoare. Se va dovedi că ele au înșelat pe cei ce le-au nutrit, pe cei ce se credeau siguri de împărtășirea lor în împărăția Domnului. Dar acei ce sunt ziditori ascultători, a căror inimă și limbă mărturisesc pe Domnul și-l cinstesc, care prin fapte își arată credința, și roadele spiritului lor dau dovadă de legătura lor vie cu Domnul — aceștia sunt care răzbesc prin toate vijeliile vieții, nu se mișcă nicicând din loc, și nicicând nu se clatină căci au temelie. — Z. '04-46.