1 Octombrie (301)

Dacă eu prin dreptate văd fața Ta; când mă deștept mă satur de chipul Tău. – Psalm 17:15.

Scriptura, adeseori aplică cuvântul „a se deștepta” asupra acelora, care stau în favoarea Domnului și se bucură de o măsură oarecare a vieții, dar sunt neactivi și trebuie să fie treziți. Acest text se referă fără îndoială la membrii organizațiunii lui Dumnezeu după venirea lui Christos în Templu și după începutul zidirii Sionului. În vremea aceasta îmbracă Domnul pe acești credincioși  în mantia dreptății și cu hainele mântuirii și așa îi face de cunoscut ca pe membrele organizațiunii Sale. Îndată ce au fost deșteptați și au înțeles că Domnul Isus se află în Templu și că ei acolo pot să fie strânși la El și să ia parte la justificarea Numelui lui Iehova, s-au săturat și mai departe sunt mulțumiți, că necontenit să facă ceea ce poruncește Capul Templului, întrucât pricep că ei trebuie să fie credincioși până la sfârșit. – V. Aprilie 1934.

1 OCTOMBRIE

Păzi-voi căile mele, ca să nu păcătuiesc cu limba mea; pune-voi frâu gurii mele, cât va sta nelegiuitul înaintea mea. — Psalm 39:2.

Probabil că fiecare om cu experiență va recunoaște pe deplin adevărul acelei aserțiuni, că limba are mai mare influență ca oricare alt membru al corpului, atât în ce privește binele, cât și răul. Experiența ne învață că cei mai mulți oameni mai ușor își înfrânează oricare alt organ decât limba. Limba e atât de gata la serviciu, încât toată ambițiunea, pasiunea și înclinarea naturii decăzute, numai pe ea vrea s-o aibă servitoare, sau canal al răului. Prin urmare, din partea creștinului bun se recere mai puternică trezvie, înțelepciune și luare aminte, ca să poată domni asupra acestui membru al corpului său; să-l pună în slujba naturii noi în Christos, ca ea să nu mai fie piedică lui și altora, ci din contră, ajutor pe cărarea îngustă în care umblăm. — Z.  '97-156.