1 Septembrie (332)

Mi-a venit iarăş mintea la loc. Am binecuvântat pe Cel Prea Înalt, am lăudat şi slăvit pe Cel ce trăeşte vecinic, Acela a cărui stăpânire este vecinică, şi a cărui împărăţie dăiuneşte din neam în neam.—Daniel 4 :34.

Când Christos Isus în anul 1914 a fost instalat ca împărat, atunci imediat a început să slăvească şi să cin­stească pe Cel ce trăeşte vecinic, pe Cel Atotputernic, pe Cel Prea Înalt, şi  împărat al veciniciei. Christos Isus s'a apucat îndată de opera justificării Numelui Tatălui său, întrucât a asvârlit jos din cer pe Satan şi hoardele sale. Restatornicirea lui Nebucadneţar a fost o justificare a Cuvântului lui Iehova, pe care la vorbit prin profetul Daniel. Tot asemenea suirea pe tron a Domnului Isus Christos după expirarea timpului neamurilor, a fost o justificare a Cuvântului lui Dumnezeu, vorbit prin pro­feţii sfinţi. Dupăce Christos a venit la Templu, urma­şilor săi credincioşi a făcut de cunoscut Numele lui Ie­hova, şi aceştia acuma din partea lor fac de cunoscut Numele acesta. — V. Mai 1934.

1 SEPTEMBRIE

Dar Domnul i-a zis: du-te, pentrucă acesta îmi este un vas ales, spre a duce numele meu înaintea neamurilor și împăraților și fiilor lui Israel. — Fapte 9:15.

Numele ce trebuia să-l ducă acest vas a fost vestea bună a darului și a iubirii dumnezeiești. Așa este cu toți membrii bisericii chemată. Noi suntem numai vase. Excelența, meritul, vrednicia este a Domnului Isus. Văzând că Isus este alesul Tatălui și că în el se arată caracterul său, noi lăsăm toate și-i urmăm lui. Tot așa dacă cineva lucră în serviciul și planul lui Dumnezeu și noi îi dăm un ajutor (ca în serviciul lui Dumnezeu), acest ajutor trebuie să fie făcut numai pe această bază — și nu din cauza magnetismului sau favoritismului personal — ci pentru că inimile noastre sunt atinse de Domnul prin credința că însuși Dumnezeu alege și se servește de astfel de oameni. — Z.  '03-206.