30 Iulie (132)

Orice nelegiuire este păcat; dar este un păcat, care nu duce la moarte. — 1. Ioan 5:17.

Apostolul Ioan spune adunării în vorbirea sa, ca să se roage pentru fratele său, care a greşit, presupunând că păcatul săvârşit de frate nu este un păcat de moarte, şi apoi adaugă: „Este un păcat, care duce la moarte; nu-i zic să se roage pentru păcatul acela.” Soţia lui Ezechiel a fost răpită subit de moarte, şi Dumnezeu a vorbit către Ezechiel: „Să nu-ţi curgă lacrimile pentru ea”. (Ez. 24:16, 18) Soţia lui Ezechiel a fost folosită evident, pentru a ilustra soarta acelora, cari au devenit necredincioşi legământului, pe care l-au încheiat ei cu Dumnezeu prin Christos Isus, Capul adunării. Din aceasta este a trage învăţătura că aceia, cari rămân credincioşi şi devotaţi Domnului Dumnezeu, să nu plângă sau să jelească sau să se tânguiască de pierderea societăţii celor fărădelege, cari au devenit necredincioşi lui Dumnezeu, şi s’au răsculat împotriva organizaţiunei sale. — V. 1. 5. 33.

30 IULIE

Prindeți vulpile cele mici, ce strică viile. — Cântarea Cânt. 2:15

Mulți sunt prea îngăduitori față de ei înșiși în privința vătămărilor mici a votului lor de consacrare. Ei zic: „Ce folos de o cercetare atât de amănunțită și de o viață atât de deosebită de viața lumii întregi?” Noi credem că e foarte de lipsă! Căci învingerile în lucrurile mici ne pregătesc pentru învingerile mari și le fac posibile pe acestea. Și invers, a se supune corpului în lucruri mărunte, înseamnă pierderea sigură a luptei întregi. 

Noi care știm că am devenit „creaturi noi” în Christos și că trebuie sa fim încercați — dacă încercarea noastră nu s-a început încă — să gândim și la aceea că numai așa putem fi tari sufletește și capabili de biruință, dacă practicăm tăgăduire de sine în lucrurile mărunte ale vieții și biruim (ucidem) dorințele naturale ale corpului cu privire la îmbrăcăminte, hrană, purtare, și cu privire la toate celelalte. — Z. '99-172.