21 Februarie (225)

Să mi se umple gura de laudele tale și-n fiecare zi să Te slăvească! – Psalm 71:8

Cuvintele lui Isus Christos au întotdeauna scopul ca să cinstească Numele lui Iehova. Când Isus era pe pământ nu a voit să vorbească nimic afară de calitatea Lui de unealtă a Tatălui Său și anume spre preamărirea Lui. Învățăturile Sale țintesc necontenit la cuvioșie, adică servesc totdeauna spre justificarea  Cuvântului și Numelui lui Iehova, ce dovedește că ele arată la o cale de neprihănire deplină. Există unii care cârtesc cu amar contra rămășiței, combat lucrarea clasei servului Domnului, adică vestirea mesajului Împărăției și astfel au lepădat cuvintele lui Isus, că această Evanghelie a Împărăției trebuie să fie propovăduită tuturor neamurilor ca o mărturie. Atari își închipuie că câștigul lor egoist câștigat prin persoana lor, ar fi cuvioșie. Atari evident că sunt mânați de o dorință după câștig personal, în loc de dorința de a lua parte la justificarea Numelui lui Iehova. – V. Aprilie 34.

21 FEBRUARIE

Căci stânca mea și cetatea mea ești; deci pentru numele tău îndreaptă-mă, și condu-mă.— Psalm 31:4.

După ce Domnul ne-a făcut parte de anumite învățături și experiențe, din care unele au ajuns la noi în împrejurări bune și liniștite, procedeul adesea se schimbă și manifestările îndurării Domnului duc la întreruperea acestor împrejurări favorabile — și totuși în unele privințe nefavorabile — și produc stări noi. Nu se cuvine adevăratului credincios ca la astfel de ocazii să murmure sau să se plângă, sau să fie alegător. Din contră, trebuie să aștepte conducerea Domnului. Dacă ști deosebi îndrumarea dumnezeiască, chiar dacă prin ea ajunge în stare de pustiu, mai puțin de dorit decât aceea în care se afla mai înainte, trebuie să urmeze fără șovăială conducerea Domnului, cântând cântecul credinței și al încrederii.— Z. '02-249.