18 Februarie (292)

Veți fi urâți de toți din pricina Numelui Meu; dar cine va răbda până la sfârșit, va fi mântuit. – Matei 10:22

S-a întâmplat în 1918, după venirea Domnului la Templul Său, că o dușmănie amarnică a ieșit la iveală cu o deosebită asprime împotriva mesajului Împărăției și împotriva răspânditorilor mesajului. De atunci arestările și persecuțiunile martorilor lui Iehova continuă și pe lângă aceasta stăpânitorii diferitelor națiuni au dat dovadă de o ură și răutate nemaipomenită. Întrucât lucrarea de mărturie a prosperat cu putere, Satan și reprezentanții lui au combătut mai cu foc pe credincioși și i-au persecutat mult mai răutăcios. Lucrarea de mărturie trebuie să se facă în țările „creștinătății” și așa se și întâmplă; este de fapt că chiar națiunile așa zise „creștine” sunt acelea care persecută în modul cel mai mârșav pe martorii lui Iehova. Această persecuțiune va ținea până la terminarea vestirii mărturiei. – V. 15. 12. 33.

18  FEBRUARIE

Iehova, Dumnezeul vostru, vă cearcă pe voi, ca să afle dacă voi iubiți pe lehova, Dumnezeul vostru din toată inima și din tot sufletul. — 5 Moise 13:3.

Împărăția este menită și hotărâtă numai acelora, care din mila lui Dumnezeu se aseamănă cu Isus Christos în inimă, așa că iubesc pe Domnul din toată inima și din tot cugetul și pot zice: „Nu voia mea ci a ta, Doamne!” Nicio condiție, ci numai aceasta a su­punerii depline voinței Domnului ne poate face vred­nici de împărăție; căci numai aceasta înseamnă subor­donare completă și deplină iubire față de Domnul. Și să nu uităm nici aceea, că lucrurile cerești — „care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, nici la ini­mă de om n-au pătruns” — Domnul le-a pregătit nu­mai pentru cei care Îl iubesc pe El mai presus de toate. — Z. '98-40.