12
Februarie (171)
Se
cuvenea în adevăr că Acela ... care voia să ducă pe mulți fii la slavă, să
desăvârșească prin suferință pe Căpetenia mântuirii lor. – Evrei 2:10
Ca
Fiu al lui Dumnezeu, Isus era desăvârșit, însă ca unul care totdeauna a fost un
fiu ascultător Tatălui Său, nu a suferit și nu era nici un prilej ca El să
sufere. El a fost făcut om desăvârșit și Iehova a voit ca El să dovedească că
un om desăvârșit poate fie expus la tot felul de suferințe ce se pot închipui
și totuși poate să-și păstreze neprihănirea desăvârșită față de Dumnezeu. Dacă
se întâmplă aceasta, prin ea se va dovedi că Satan este mincinos și astfel ar contribui
la justificarea Numelui lui Iehova. Pentru aceasta Isus a trebuit să fie expus
la suferințe de tot felul și pe lângă aceasta a trebuit să fie supus Tatălui
Său, ceea ce a și făcut. Dacă nu ar fi trebuit să sufere, atunci nici nu ar fi
trebuit să sufere, atunci nici nu ar fi existat vre-o dovadă că și prin
suferințe se va dovedi credincios. Ascultarea Lui persistentă între cele mai
grozave suferințe a dovedit că provocarea lui Satan este cu totul falsă și
aceasta a fost așadar o justificare a Numelui lui Iehova. – V. Februarie 1934.
12
FEBRUARIE
Iar răbdarea să fie deplină, ca să fiți desăvârșiți și
întregi, în nimic având lipsă. — lacob 1:4.
Niciun pas de înaintare nu se poate
face fără de-a avea virtutea îndelung-răbdării. Și nicio virtute nu e de așa
mare cinste caracterului creștinesc, și nu câștigă așa de ușor aprobarea
conștiinței lumii și nu glorifică atât de mult pe Dumnezeul îndurării, a cărui
adevăr și spirit o inspiră, ca răbdarea. Îndelunga răbdare este aceea care
hotărât se silește a pune stavilă valurilor imperfecțiunii și slăbiciunii
omenești și cu mare grijă se străduiește și nu obosește a recâștiga asemănarea
dumnezeiască. Cel răbdător cu greu se supără și e foarte recunoscător.
Răbdarea este târzie la mânie și bogată în milă; ea este grabnică să cunoască
căile adevărului și ale dreptății și să umble în ele; recunoaște neajunsurile
sale și are milă de lipsurile și nedesăvârșirile altora. — Z. '93-295.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu