12 Februarie (171)

Se cuvenea în adevăr că Acela ... care voia să ducă pe mulți fii la slavă, să desăvârșească prin suferință pe Căpetenia mântuirii lor. – Evrei 2:10

 

Ca Fiu al lui Dumnezeu, Isus era desăvârșit, însă ca unul care totdeauna a fost un fiu ascultător Tatălui Său, nu a suferit și nu era nici un prilej ca El să sufere. El a fost făcut om desăvârșit și Iehova a voit ca El să dovedească că un om desăvârșit poate fie expus la tot felul de suferințe ce se pot închipui și totuși poate să-și păstreze neprihănirea desăvârșită față de Dumnezeu. Dacă se întâmplă aceasta, prin ea se va dovedi că Satan este mincinos și astfel ar contribui la justificarea Numelui lui Iehova. Pentru aceasta Isus a trebuit să fie expus la suferințe de tot felul și pe lângă aceasta a trebuit să fie supus Tatălui Său, ceea ce a și făcut. Dacă nu ar fi trebuit să sufere, atunci nici nu ar fi trebuit să sufere, atunci nici nu ar fi existat vre-o dovadă că și prin suferințe se va dovedi credincios. Ascultarea Lui persistentă între cele mai grozave suferințe a dovedit că provocarea lui Satan este cu totul falsă și aceasta a fost așadar o justificare a Numelui lui Iehova. – V. Februarie 1934.

12  FEBRUARIE

Iar răbdarea să fie deplină, ca să fiți desăvârșiți și întregi, în nimic având lipsă. — lacob 1:4.

Niciun pas de înaintare nu se poate face fără de-a avea virtutea îndelung-răbdării. Și nicio virtute nu e de așa mare cinste caracterului creștinesc, și nu câștigă așa de ușor aprobarea conștiinței lumii și nu glorifică atât de mult pe Dumnezeul îndurării, a că­rui adevăr și spirit o inspiră, ca răbdarea. Îndelunga răbdare este aceea care hotărât se silește a pune sta­vilă valurilor imperfecțiunii și slăbiciunii omenești și cu mare grijă se străduiește și nu obosește a recâștiga asemănarea dumnezeiască. Cel răbdător cu greu se su­pără și e foarte recunoscător. Răbdarea este târzie la mânie și bogată în milă; ea este grabnică să cu­noască căile adevărului și ale dreptății și să umble în ele; recunoaște neajunsurile sale și are milă de lipsurile și nedesăvârșirile altora. — Z. '93-295.