30 Aprilie (301)

De dragostea Sionului nu voi tăcea, de dragostea Ierusalimului nu voi înceta, până nu se va arăta mântuirea lui, lumina soarelui şi izbăvirea lui, ca o făclie care se aprinde. - Isaia 62: 1.

          Chestiunea de discuţie a ajuns la punctul decisiv şi acuma trebuie să se decidă în mod desăvârşit. Iehova a zidit Sionul; şi acuma declară că lupta a început şi va continua până la sfârşit. Lupta aceasta pricinueşte că o parte a neamului omenesc se va face cunoscută ca o contrară a lui Dumnezeu, pânăcând partea cealaltă îşi va dovedi neprihănirea faţă de Dumnezeu; şi astfel ambele partide îşi ocupă poziţiile înainte de Armaghedon. În timpul prezent se referă la următoarele cuvine ale lui Iehova asupra rămăşiţei credincioase: „Tu vei fi o cunună măreaţă în mâna lui Iehova şi un diadem regal în mâna Dumnezeului tău.” Împărăţia cerurilor a sosit, deoarece Christos şi-a început domnia. Rămăşiţa depe pământ trebuie să îndure necaz, deoarece „prin multe strâmtorări trebuie să intrăm în Împărăţia lui Dumnezeu.” Totuş aceia, cari au primit Numele lui Iehova şi îşi dovedesc iubirea faţă de El prin ţinerea cu credincioşie a poruncilor sale, nu vor cădea, ci vor câştiga biruinţa prin Christos. - V. Aprilie 1934.

30 APRILIE

Dar voi sunteți seminție aleasă, preoție împărătească, neam sfânt, popor al său dobândit, ca să vestiți afară virtuțile celui care va chemat din întuneric la lumina lui cea minunată, - 1 Petru 2:9.

Scopul adevărat al chemării noastre din întuneric la această minunată lumină, este ca noi să lăsăm lumina să lucească. Dacă noi nu o lăsăm sau nu o facem să strălucească, noi suntem nevrednici de ea și așa tezaurul prețios va fi luat de la noi și vom fi lăsați în întuneric. Dacă într’adevăr am primit lumina și ne-am consacrat cu totul lui Dumnezeu, să ne întrebăm fiecare: Ce fac eu pentru a vesti virtuțile celui care m-a chemat din întuneric? Merg eu cu vestea bună pe la vecini și mai departe? Economisesc eu timpul și mijloacele temporale, întocmind afacerile mele în așa fel ca să pot devota mai mult timp și alte mijloace acestui lucru? Studiez eu cu sârguință cuvântul, făcându-mă familiar cu adevărul, ca să pot fi o adevărată epistolă vie, cunoscută și citită de toți oamenii? Ah! câte de „strâmtă-i poarta și îngustă calea”,  nu-i mirare că numai puțini o află!—Z.’03-165.